Diana Păduraru

Goodbye's the saddest word I'll ever hear

2011-03-15T08:43:00.000-07:00

Bowling cu masini

2010-08-02T07:27:00.001-07:00

Acum 10 minute m-am dus pina la magazin sa cumpar paine. Astfel am asistat la o partida de bowling, dar cu masini sin u cu popice.
Cum se stie, intersectia de la Narcisa este foarte aglomerata in timpul anului in intervalul orar 16-18, dar mai ales in aceasta luna, cand oamenii se intorc acasa din strainatate.
Filmul actiunii

Un smecheras cu o masina frumoasa (acum e fara geamuri, iar fata arata naspa rau), un taximetrist, si-un ghinionist au vrut sa verifice cat e de rezistenta caroseria.
Lasand gluma la o parte iata reteta unui accident stupid: nenea smecheru si-a cumparat strada, taximetristul i-a raspuns ca si el plateste taxe si a intrat in plin, iar un ghinionist cu putina viteza le-a facut vant!
Pooooc si-a inceput scandalul!
Sa-mi bag, sa-mi scot ca abia am luat-o din service.
Un minut si politia ajunge la fata locului. Cat intocmea nenea cu sapca procese verbale, pe banda a doua alt POOOOOOC :D 3 masini una si una :D.
Capul a fost o doamna. I s-a oprit motorul unuia din fata ei, si-a franat brusc! Ceilalti doi berbeci care n-au respectat distanta au luat-o pe la spate!
Bufffff! Si iar injuraturi!
Pacat ca n-am avut nimic la mine pentru a surprinde momentul.
Oricum, am curaj sa bat pariu ca in 2 zile vor mai fi astfel de cazuri!

Proşti, dar mulţi

2010-07-17T12:33:00.000-07:00

Am citit pe un blog drag mie cum nedreptatea, nesimţirea şi ipocrizia îşi construiesc un fel de casã pe spatele unor copii, unor oameni maturi, care, din întâmplare pentru unii, mai au şi studii superioare. Şi acum revin cu o întrebare: da cît tupeu pot avea unii, încît sã închidã gura multora.

De ce atîta înverşunare?

Pentru cã am trecut printr-o situaţie similarã, pentru cã munca, din timpul meu liber, cînd puteam lucra la alte proiecte, a fost în zadar. Nimeni nu a înţeles de ce am fãcutat atîtea, pentru a ma scoate tot pe mine ţap işpãşitor. Nu m-a interesat cã mai marii m-au fãcut” tupeistã (dacã a spune adevarul în faţã înseamã a fi tupeistã atunci merit o diplomã), pur şi simplu mi-am vãzut de treaba mea, fãcutã şi adaptatã la noile tehnologii, chiar dacã pentru unii reprezinta o “farfurie zburãtoare”.

Dar sã revin la ceea ce am început. Am colegi, arbitri, din zona Prahovei pe care îi pot numi şi prieteni. Pot spune acum cã îi invidiam cînd îmi vorbeau de cei care îi îndrumã, îi invidiam pentru cã le erau şi le sunt alãturi, se implicau şi se dãruiau acestei pasiuni. Domle, numai dacã iubeşti şi îţi place poţi ridica “ştafeta”. Îmi aduc aminte, cu bucurie, de petrecerea lor de sfîrşit de an, şi premierea, privesc admirativ la fotografiile de pe diferite bloguri, citesc şi mã amuz la diferite posturi ale lor, dar în acelaşi timp particip dezgustatã, de la kilometri buni-distanţã, la o înjunghiere mişeleşte.

Sunt de pãrere cã suflul tînãr poate aduce o schimbare, în bine, însã acolo, o muncã frumoasã, este luatã de “inundaţii”, fãrã a primi mãcar o explicaţiei, de ce nu s-a construit un dig pentru a preveni.

Vorbe codificate, însã pot spune cã sunt simple “cenzurãri” ale unor cuvinte de dulce.

Sunt tînãrã, sunt dezgustatã, însã am în mine o dozã de optimism, chiar daca proştii ocupã toate colţurile.

Prin urmare, dragi colegi din Prahova, continuaţi treaba pe care aţi început-o pentru cã nu funcţia e cea care vã dã autoritate pentru a întreprinde fapte mãreţe, ci puterea. Sunt sigurã cã puteţi învinge sistemul!

Si fac trimitere la nuvela “Alexandru Lãpusneanul”, unde în capitolul III erau nişte replici foarte isteţe

Moţoc: Să moară toţi! Eu sînt boier mare; ei sînt nişte proşti!

Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul.

Licenta notata cu 9.66! Restul de 0.34 sa-i stea in gat.

2010-07-15T05:29:00.000-07:00

Astazi, am avut parte de o dezamagire. Una de 34 sutimi. Inca o data mi s-a dovedit ca femeile-s cele mai rele, iar cand se vad cu pixu-n mana se cred Dumnezeu.

Ieri mi-am sustinut licenta, am avut o tema la care am muncit cu drag, n-am avut nici cea mai mica emotie, pentru ca stiam foarte bine ce si cum. Am prezentat-o fara nicio foaie in fata, fara a ma uita pe slideuri, doar m-am uitat in ochii celor patru profesori si in a celor 5 colegi prezenti in sala.

Eram bucuroasa, pentru ca dupa trei ani de facultate, am reusit sa il vad zambind pe decanul facultatii, un om foarte introvertit.

In acesti trei ani, nu am facut doar facultate si atat. Am avut grija sa fac ceva util. Am fost reporter sportiv, care necesita oarecum timp, m-am dedicat si pasiunii mele, arbitrajul, precum mi-am tocit si hainele in amfiteatrele sau salile de curs ale Universitatii.

Astazi, la aflarea notei, am izbucnit in plans, cu toate ca nota nu e mica(9.66).

Stiu cum m-am prezentat si cum am prezentat, insa nu a fost suficient pentru un membru al comisiei.

Nu-s o persoana rea si nemultumita, dar ma rog, din suflet, ca aia 34 de sutimi sa-i stea in gat.

Terminat-am Marketingul cu o POEZIE-PARODIE

2010-07-13T13:47:00.000-07:00

A fost odată ca-n poveşti

A fost precum ‘’o boală’’

Prin mândră nostră facultate

O mare nebuneală

La Marketing am fost studenţi

A fost o vreme bună

Şi ne stresam la management

Şi-n cap Kotler ne sună.

Şi eram ‘’ mulţi ‘’ studenţi la curs

Şi profii la catedră

Dar noi eram cu toţii duşi

Visând la o şuetă

La facultate nu mergeam

Iar profii-n van ne aşteptau

Prin parc sau baruri noi eram

Restanţele ne urmăreau

Cu paşi grăbiţi se-aproprie

‘’Iubita’ stresiune

Dorinţa de a promuova

Ne ţine-n tensiune

Doream cu toţii note mari

La 10 noi mereu speram

Dar când examenul venea

Un ‘’sfîntul 5’’ ne mulţumea.

La management şi IMM

Domn’ Turcu se-arată

El ne privea cu un surâs

Noi tremuram în bancă

Cobori în jos domn Epuran

Alunecând pe-o treaptă

Pătrunde-n sală şi în gând

Şi mintea ne-o îndreaptă

Din sfera noastră limitată

Noi i-am urmat chemarea

Europeni am devenit

Cu Danu îndrumătoarea

Statistică de vrem să ştim

Ce-i drept, e o ENIGMĂ

La seminarii să venim

Căci Harja ne explică

Iar domnişoara Mironescu

Viceprimar , se ştie(hmm hmmm) :

‘’ Stimaţi studenţi ! ‘’

Ia fiţi atenţi ,căci oare ce-o să fie ?

Strategic noi toţi încercam

Să vindem în viteză

Iar Domn’ Nichifor afirma :

‘’ Ar fi o ipoteză !’’

Cum să ajungem la ‘’ clienţi ‘’

Prihoanca ne învaţă

Spunându-ne să fim direcţi

În noua noastră viaţa

La băncî di o sî lucrăm

Di Sîmbotin ni-om aminti

Finanţîli şî şi mãi ştim

Sî faşim bani ne-or folosi

Să simulăm , să cercetăm

Ţimiraş ne-învaţă

Eşantioane chestionãm

Făcând studii de piaţă

Ciucescu şi Feraru

Managementul explică

Metodele predate

La seminar se-aplică

Iar Barin şi Duhalm

Degeaba se agită

De studiile de caz

Noi nu avem frică

Cu vorbăreaţă noastră Zaiţ

Noi încheiem acum :

‘’ Mai , aţi înţeles?

Sau v-am pierdut pe drum ?’’

Pasul la ofsaid

2010-06-01T08:25:00.001-07:00

In ultima vreme ceva se misca in jurul meu, cu toate ca majoritatea timpului mi-o petrec in pat! Si nu pentru ca as vrea, dar trebuie! Tare greu e sa vezi cum altii "distrug" gazonul, iar tu esti doar un simplu platitor de bilet ce isi ocupa locul la Tribuna 0. Doua luni in regim de detentie, dar cu ce am gresit?...deh sa trecem peste, se mai intampla si lucruri frumoase...cum ar fi...
Tare as vrea sa completez in locul punctelor, da nu ajung...si nici tu, pentru ca "te-as prinde in ofsaid" :)

Mi-e dor de gaşca “nebunã!

2010-04-03T10:32:00.000-07:00

Din pãcate o victorie nu aduce întotdeauna bucurie. Acest lucru l-am simţit astãzi la finalul partidei Ştiinţa Bacãu- Sporting Lisabona, 28-23.
Un gol ne-a mai lipsit pentru a merge mai departe, din pãcate nu a fost sã fie! De ce? Numai cel de sus ştie!
Cert este cã astãzi, la Bacãu, am vãzut o salã plinã, care ar fi sãrit în teren, doar, doar ar putea ajuta echipa!
Un public pentru care nu existã momentan cuvinte pentru a putea fi descris.
Gestul şi declaraţia antrenorului portughez a dat un exemplu de fair-play şi de cum ar trebui sã se comporte unul care stã pe bancã!
Din pãcate noi nu avem aşa ceva! Otto Hell e complet depãşit! Nu ştie sã-şi motiveze jucãtorii, ca sã nu mai vorbim de alte lucruri sfinte!Oare ştie cînd se cere Time-Out?
Pãcat cã cei ce sprijinã handbalul nu vãd acest lucru, nu vãd cã unii jucãtori sunt terminaţi psihic de acest individ!
Avem jucãtori tineri, cu potenţial, şi asta am vãzut cînd erau Bursuc şi Armanu antrenori. Acum îi vedem cum se pierd pentru cã unul zbiarã de pe bancã, dar nu constructiv!
Bãieţi, nu mai vreau sã vãd lacrimi în ochii voştri! Vreau sã vã vãd pe toţi undeva sus, pentru cã meritaţi!

Fost arbitru FIFA: Daniel Munteanu- “ochii lui spun multe”

2010-03-18T16:47:00.000-07:00

Articol scris în 2007, nu mai ţin minte data exacta!

Ne-am calificat la EURO însa mergem singuri. Si cand spun singuri ma refer ca nu vom avea niciun reprezentant printre cavalerii fluierului.
Ar fi fost prea frumos sa avem tacamul complet, insa inca odata ne dezlipim de desert.
Pentru ca nu am fost cuminti si nu ne-am purtat cum se cadea, am fost pedepsiti.
Poate pedeapsa nu doare asa tare, dar lasa un gust amar.
Prezenta “butoanelor” nu a dat bine si nici nu va da.
Nu se pune problema de lipsa de valoare a “fluierasilor” din Romania, ci poate de lipsa de demnitate a unora.
Ne aducem aminte cu mandrie de finala Cupei Campionilor Europeni dintre Ajax-Amsterdam si Ac Milan din 1995 arbitrata de romanul Ion Craciunescu si nu numai acest arbitru, au mai fost si altii.
Din pacate unii s-au retras, fiind constransi de anumite circumstante.
Daniel Munteanu face parte din acea categorie de arbitri ce au profesat din pasiune pentru sport si in special pentru fotbal.
Din pacate, în august 1997, la varsta de 37 de ani a suferit un accident vascular ce a provocat o hemiplegie, fiind nevoit sa se retraga din activitate.
Nu a mai putut profesa ca arbitru, dar nimic nu l-a lasat sa stea departe de acest hobby al lui numit arbitraj.
A ales sa predea ceea ce stie si sa insufle putin din pasiunea sa, celor ce se avanta in aceasta hora.
In prezent el este instructor al Comisiei Judetene a Arbitrilor de Fotbal din Bacau, unde incerca sa modeleze viitorii fluierasi cum poate el mai bine.
Lectiile lui sunt facute cu suflet, parca parca ar vrea sa-si puna pe el echipamentul, sa-si ia fluierul, carnetelul,pixul si cartonasele si sa patrunda pe gazon.
Din prima banca, ii urmaresc fiecare miscare, gest, privire, expresie.
Legile 2 si 3, respectiv deciziile sunt temele pentru ziua de astazi, dar ies din hora.
Am uitat pasii, iar acum trebuie sa fac ceva sa recuperez.
Curiozitatea m-a facut sa uit pentru ce sunt in acea sala.
Oare ce se ascunde in mintea si sufletul domnului profesor?
Am incercat sa gasesc raspuns, insa o intrebare “dumneavoastra din prima banca ati inteles?ca prea va vad nedumerita…” ma readuce la starea mea initiala. Trebuia sa intru iar in hora. Dar tot cu gandul la intrebarile mele…poate intr-o zi voi avea curajul sa patrund mai adanc…sunt prea mica pentru un om atat de mare.
Pana atunci, noi, cei in care acesta deosebita persoana si-a pus toata increderea, ramane sa ne tocim hainele pe bancile scolii, invatand Legile Jocului, urmand ca din respect pentru omul Daniel Savin Munteanu sa aplicam cu demnitate cele invatate.
Poate, din randul nostru va mai exista cineva care sa poarte acel ecuson FIFA si sa fie mandru ca este roman. Insa cuvintele ce ar trebui sa constituie crezul nostru pana atunci ar trebui sa fie: demintate, munca si corectitudine, bazate pe alte porunci legate de morala si nu numai.
Lectia pentru ziua de astazi s-a cam terminat!
Aveti intrebari?
La fel ca si acei copilasi care la o anumita varsta pun intrebari incomode parintilor, in calitate de elev adresez si eu o intrebare retorica(avand in vedere ca multi cavaleri ai fluierului folosesc destul de des internetul):
“Pe voi de ce nu v-au ales?Nu v-ati facut temele?”

>>Daniel Munteanu
Activitatea in domeniul arbitrajului
(date preluate de pe site-ul administrat chiar de fostul arbitru www.danimunte.ro
1976 Arbitru categoria a -III-a
1978 Arbitru categoria a-II-a
1981 Arbitru categoria I
1986 Arbitru in lotul div. C
1991 Arbitru in lotul div. B
1993 Arbitru asistent in lotul div. A
1996 Arbitru asistent pe lista FIFA

02.12.1995 Poli Timisoara - Steaua Bucuresti

23.07.1996 Franta - Ungaria, Campionatul European U18 [cu G. Bikas (Grecia), A. Zammit (Malta), R. Temmink (Olanda)]

Tehnologia, arbitrajul şi vorbele unui înţelept!

2010-03-18T16:40:00.000-07:00

Articol postat pe 28 Aprilie 2008 AICI

Scandal peste scandal, articol peste articol, acesta a început sã fie scenariul dinaintea unui meci din Liga I.

“Tudor este un stelist, un arbitru slab, un îngîmfat!” ,aceasta este cea mai recentã declaraţie apãrutã în presã, care aparţine unui conducãtor de fotbal!

Marian Iancu este cel care finanţeazã mândria Banatului şi cel cãruia îi aparţin aceste vorbe ofensatoare!

In zilele noastre am început sã-l numim “rãzboi psihologic”!

Un rãzboi ce ia amploare de la o etapã la alta, iar în urma lui lasând mult praf şi mizerie!

De ce am inclus tehnologia în titlu şi ce legãturã are ea cu arbitrajul?

La meciurile din liga a III-a sau a II-a asistenţa nu-i prea numeroasã, dar se întâmplã ca printre aceşti puţini spectatori sã existe persoane care şi-au lãsat amprenta în fotbalul sau arbitrajul romanesc, fãrã a fi ieşit prea mult în prim plan!

Ce-i drept tehnologia e de vinã. Pe timpul lor nu erau aparate digitale, de internet nici vorba, iar presa nu avea un rol foarte important, de fapt nici regimul politic de pe atunci nu permitea prea multe.

Însã aveau ceva foarte important, iar în ziua de astãzi lipseşte cu desãvârşire! Acei oameni simpli care iubeau sportul, respectiv fotbalul aveau respect!

Astãzi, purtam o discuţie cu un amic despre fotbal şi arbitri pe un ton mai ridicat când, deodatã, un om cu pãrul alb, care a auzit discuţia noastrã, se apropie şi ne întreabã sec “ce ştim noi despre fotbal”.

âl recunosc!

L-am vazut pe la diferite meciuri din liga a III-a, discutând cu oameni de seama lui, despre fotbal.

Ne oprim din “ceartã” şi ne uitãm, miraţi, la cel din faţa noastrã!

N-a trecut mult timp şi a început “morala”.

Eu cu al meu coleg ne certam pe seama arbitrajelor, lucru auzit şi de dânsul.

Am început sã spun cã, în zilele noastre, se aruncã mult prea mult în arbitri, iar jucãtorii gasesc un refugiu în greşelile cavalerilor fluierului, iar pe ale lor le uitã!

De aici începe şi tot circul.

Domnul respectiv m-a intrebat pe cine gãsesc eu vinovat de acest lucru!

Am evitat sã rãspund şi i-am întors întrebarea, parcã aşteptatã!

Mi-a rãspuns printr-o întrebare: “Dacã nu ar mai exista televizor şi transmisiuni ale meciurilor, ar fi scandaluri mai puţine?”

Neînţelegând unde bate, am ridicat din umeri!

A venit şi rãspunsul!

Chiar dacã totuşi are o vârsta, e la curent cu noile tehnologii!

“La televizor vedem de douã, trei ori reluãrile şi atunci spunem dacã a fost ofsaid sau nu , acum pe internet suntem invitaţi sã ne exprimãm opinia despre anumite faze, care, şi dupã ce le vedem de multe ori avem dubii.

Vãzând acestea,obişnuim sã punem foarte repede un verdict: hoţ!

Blaturi în arbitraj sau în fotbal sunt, dar hoţul neprins rãmâne negustor cinstit!

Sunt multe, dar nu sunteţi voi copţi pentru a le inţelege!

O zi bunã! V-a vorbit un fost arbitru!”

Miraţi, ne-am vãzut de drumul nostru!

Eu am înţeles, într-un final, vorbele lui!

Iancu, Becali, Borcea, Copos şi ce-i din breasla lor ar înţelege?

Un pas mic în acest fenomen destul de contestat!

2010-03-16T07:42:00.000-07:00

Ieri, am aflat nota pe care am obţinut-o la examenul pentru promovarea în categoria I, la arbitri de fotbal.

Nu sunt foarte mulţumitã de aceasta(8.95) pentru cã neatenţia, superficialitatea şi graba şi-au fãcut şi de aceastã datã loc printre.

Important e cã am luat, vorba colegilor, şi cã acest lucru e doar un pas pe un drum foarte lung, plin de obstacole.

Felicitari, colegilor mei pentru notele pe care le-au obţinut şi le doresc tuturor mult success pe mai departe!

"Mic inventar!"

Am oficiat pînã acum ca arbitru asistent în peste 100 de meciuri (Juniori+Seniori) organizate de AJF Bacãu.

Chiar dacã nu se contabilizeazã adaug peste 20 meciuri amicale între echipe de Liga a II-a, Liga a III-a, şi Liga a IV-a, precum şi meciurile oficiate, ca central, la campionatele universitare (în jur de 30).

Cam atît am adunat în aceşti trei ani de arbitraj, pe lîngã colegii minunaţi pe care îi am, precum şi pe observatorii care încearcã sã ne “dãscãleascã” aşa cum ştiu ei mai bine!

http://dianamysport.blogspot.com/2009/11/noi-nu-suntem-normali-1.html

FCM Bacãu, menţinutã în viaţã de “aparate”!

2010-03-15T16:03:00.000-07:00

Simt ca şi cum echipa ar fi în viaţa doar menţinutã de aparate, iar doctorul dã un verdict nimicitor: doar o minune o mai poate salva.

Nu vreau şi nici nu pot sã concep faptul cã Bacãul poate pierde echipa de fotbal. Sunt conştientã cã pentru a putea fi menţinutã în viaţã echipa costã mult: bani, orgolii, interese. Sunt conştientã cã sunt alte lucruri mai importante de fãcut în acest oraş, decît resuscitarea echipei de fotbal, dar iar nu vreau sã concep cã o putem pierde.

De ce s-a ajuns aici?

De fapt, FCM Bacãu pare a suferi de o boalã numitã cancer, care te doboarã încetul cu încetul.

Se pare cã primele simptome au fost atunci cînd au fost distruse bazele sportive (nu punem la socotealã retrogradarea, au mai retrogradat şi altele), a urmat apoi agravarea ei prin renunţarea la echipa satelit, iar acum am ajuns parcã sã vorbim de ultima fazã.

Aş vrea sã mã întorc în trecut, aş vrea sã mai dau portarului “zece mii” sã mã lase sã intru pe stadion, aş vrea sã mai fiu acel copil care privea printre gãurile gardului terenului Ştiinţa (cel de lîngã Stadion), aş vrea sã mai revãd meciul FCM Bacãu – FC Braşov 4-0 şi apoi sã mã duc la spital cu degetele îngheţate. Mi-e dor de valurile din tribunã, îmi amintesc cu drag de golul lui Cursaru din meciul cu Dinamo, şi în acelaşi timp simt hainele ude, care au rãmas de la meciul de pe 2 iunie 2006, FCM Bacãu-FC Vaslui,0-2, cînd practic soarta “galben-albaştrilor” a fost pecetluitã. Nu ştiu cîţi dintre voi îşi mai amintesc acel meci, dar eu îl trãiesc şi acum. De fapt, nu mulţi au aşteptat sã se opreascã ploaia şi reluarea partidei, care a avut loc la o orã, faţã de ora oficialã.

E tîrziu, nici nu mai ştiu ce sã spun, de fapt nici nu mai vreau sã scriu, dar vã rog…nu lãsaţi fotbalul sã moarã!

Nu vreau sã ajung sã scriu: Fotbalul a murit, a mai rãmas doar urã!

Sursa foto: www.mediafaxfoto.ro

Diana şi francezul de la Montpellier!

2010-03-09T14:09:00.000-08:00

Nicio distanţã nu-i prea mare cu internetul ãsta! :))

Eheee, nu ştiu cît apreciazã unii aceste lucruri, dar pentru mine sunt importante, cã-s ale mele!

În aceastã searã cineva îmi spune “Bunã seara!” într-o altã limbã, în francezã mai exact!

Rãmîn puţin uimitã, dupã care îi rãspund la salut, ca mai apoi sã fiu uimitã şi mai tare!

Nu ne-am întîlnit cumva la meciul Constanţei?

Şi uite aşa Diana s-a blocat!

La meciul HCM Constanţa – Montpellier, de la Buzãu, am stat în spatele francezilor! Bineînteles, privirea îmi era aţintitã cãtre ei! La televizor pãreau ei mari, dar în realitate erau şi mai şi, drept pentru care mã uitam cu uimire. Poate vi s-a întîmplat şi vouã acest lucru, ce zic eu poate, mai mult ca sigur.

Şi în acest mod, privirea mea cu a jucãtorului respectiv “s-a ciocnit”! Dupã un time-out, dacã îmi amintesc eu bine! Bineînţeles, la pauzã, la încãlzire, eu cu ochii pe ei, cã deh, rareori poţi vedea o echipã ca Montpellier pe viu. Şi uite aşa am fost şi eu înregistratã în memoria vizualã a unora.

Acum sã vã spun cine a fost cel care m-a surprins, plãcut, în aceastã searã!

Florent Joli, un jucãtor foarte bun , dar şi foarte simpatic!

Pe lîngã lucruri neinteresante, l-am întrebat ce pãrere are despre echipa Constanţei, dacã tot e singura care a bãtut pe Montpellier pînã acum, în ultimul timp, şi despre şansele acesteia sã treacã de Veszprem!

"Constanţa e o echipã bunã, dar , sincer, nu cred cã poate sã treacã de MKB Vesprem!"

I-am adus aminte cã în meciul contra lor au reuşit “o minune”, de ce nu ar mai fi şi cu Veszprem!?

Rãspunsul a venit repede!

"Poate, de ce nu?"

Nu vã mai “plictisesc” cu altele!

Mai pãstrez şi pentru mine! :))

Ia uite aici ce frumos aplaudam eu :) 00:57

În aşteptarea meciului HCM Constanţa – PAOK Salonic!

2010-02-25T15:11:00.000-08:00

Au mai rãmas cîteva ore pînã cînd îmi voi revedea bãieţii mei, 18 la numãr.

Sîmbãtã, HCM Constanţa va întîlni, la Buzãu, formaţia PAOK Salonic, într-un meci din grupele Champions League. Bineînţeles, nu pot lipsi nici de la acest eveniment sportiv, cu o încãrcãturã mai specialã.

Totul a început acum un an şi cinci zile, cînd cei de la Ştiinţa Bacãu s-au duelat cu grecii de la Salonic în Challenge Cup.

Numãrul 20 a fost mãrul discordiei, dar şi cel care a deschis uşa în larg. Am pãtruns în interiorul lor şi am gãsit o gaşcã foarte frumoasã, doi antrenori foarte prietenoşi, o familie.

Am rãmas prieteni şi am pãstrat legãtura, iar în varã au revenit în România, la învitaţia clubului Ştiinţa pentru a participa la Cupa Municipiului, la handbal masculin.

Ce s-a întîmplat în zilele din timpul turneului? Nu prea multe, dar au fost întîmplãri care mi-au rãmas în suflet.

Peste o zi îi voi revedea. Chiar mi-e dor de ei, şi, din spusele lor, le este dor de mine şi de Bacãu.

Abia aştept sã-i iau portarului meu drãgãlaş un interviu în românã, asta dupã ce i-am fost profesoarã. Din pãcate, mie mi-a fost imposibil sã învãţ limba greacã, chiar dacã şi-au dat silinţa sã mã înveţe.

Apropo, dãcã vã intereseazã campionatul grecesc de handball masculine, mã puteţi întreba. Sunt foarte la curent!

În altã ordine de idei, promit sã revin duminicã şi sã vã povestesc lucruri legate de întîlnirea de “gradul 0”, bineînţeles nu vor lipsi nici fotografiile!

Aşa, lãsînd setimentele la o parte, trebuie sã mã leg şi de partidã.

HCM Constanţa nu mai poate pierde calificarea în optimi, deci nu va juca sub presiune.

De partea cealaltã, Paok Salonic vine dupã o sãptãmînã de handbal plinã. Au jucat şi în Liga Campionilor cu Montpellier, dar şi în Cupa Greciei. Astãzi vor efectua un antrenament, dupã care se vor îmbarca într-un avion cu destinaţia România.

La partidã vor asista şi circa 50 de suporteri ai oaspeţilor. Din cîte se pare nu voi fi singura susţinãtoare.

Sper sã vãd un spectacol handbalistic, precum am vãzut şi în restul partidelor din Liga Campionilor!

Oricum sper sã fiu îndulcitã înainte de startul partidei cu mierea promisã(de fapt o datorie din meciul cu Montpellier) de Alex Csepreghi! Nu de alta, dar chiar am nevoie, m-a lãsat vocea!

Ore de educaţie pentru spectatori!

2010-02-10T15:16:00.000-08:00

Pentru prima oarã critic spectatorii şi publicul bãcãuan.

Da, da…poate cel mai frumos public din ţarã, dar astãzi, mã scuzaţi, au dat cu bîta-n baltã, asta ca sã nu mã exprim altfel.

Dupã ce şi-au încurajat favoriţii tot meciul cu atîta dãruirie, chiar am rãmas uimitã cu partea dreaptã a sãlii era tot timpul aproape în picioare, au cuvenit sã înceapã cu ale lor ţãrãnisme.

Au început a-l înjura pe Marius Bondar pentru cã a ratat la o anumitã fazã şi acest lucru se face doar pe stadioane, însã unii au confundat sportul. Înţeleg sã-ţi huidui adversarii pentru a-i intimida, uneori mai scapi şi înjurãturi cînd e nevoie, dar nu din alea grosolane.

Au început sã apostrofeze dupã ce Ghiţã a ratat aruncarea de la 7m. Dupã care au început sã-l ia la ţintã pe Vasile Stîngã, antrenorul celor de la Tg. Jiu şi selecţionerul naţionalei.

Domle, n-am nimic împotrivã, dar cuvintele au fost destul de urîte pentru cîteva ieşire necontrolate, asta pentru cã se consuma din cauza presiunii meciului.

Ai noştri au pierdut pentru cã n-au avut şansã, trebuie sã recunoaştem cã lipsa lui Ionuţ Rotaru s-a vãzut în centru, iar cã lotul Ştiinţei este unul destul de subţirel.

Acum sunt şi eu cîrcotaşã. Cînd un jucãtor joacã bine îi dãm cezaurului ce-i al lui, dar dupã pãrerea mea, ce-i drept nu sunt eu mare cunoscãtoare a handbalului, cred cã şi domnul antrenor cu pãr alb a fost pe alocuri depãşit.

De ce spun acest lucru? Am eu un fix legat de partida din aceastã searã.

Shota, un portar foarte bun, dupã pãrerea mea nu e într-o formã foarte bunã. În meciul cu Reşiţa a mai scos, deci sã zicem cã are acoperire, dar în meciul de astãzi a cam şomat, în afarã de mingile din minutul 51. El n-are nicio vinã, dar cum drecu, mã scuzaţi, sã nu-l bagi mãcar la o aruncare de la 7m, sau mãcar la o fazã pe Rãducu Tamaş. În plus, din cîte ţin eu minte, iar memoria nu m-a lãsat niciodatã, în meciurile pregãtitoare cu HCM Constanţa acesta a apãrat foarte bine. Şi ar mai fi multe, dar revin cu ce am început.

Dupã scurgerea celor şaizeci de minute dau sã mã duc la declaraţii, iar cei de la Digisport îl aşteptau pe Vasile Stîngã.

Deodatã un şoarec, de 17 ani, îşi permite sã-i arate degetul mijlociu! Îmi venea sã-mi pun gluga în cap de ruşine, iar lucrurile au degenerat. Corul spectatorilor contestatari s-a înmulţit şi înjurãturile au prins contur.

A mai lipsit sã-şi facã semnul sfintei cruci, bine cã se afla într-o salã de sport, în rest expresia feţei, dar şi cuvintele acestuia au tãiat..

M-am simţit penibil! Jucãtorii lui chiar şi-au fãcut treaba, s-au zbãtut şi nu au lãsat niciodatã garda jos. În faţa unei astfel de atitudine, jos pãlãria. Am vãzut o echipã de muncitori, care nu cerşeau eliminãri, care nu contestau şi care au cîştigat pentru cã în partida de astãzi au avut ceva în plus.

Bãieţilor de la Bacãu nu am ce sã le reproşez. Atît a fost sã fie, sã sperãm cã în alte meciuri se vor revanşa, de fapt sunt sigurã.

Închei cu un regret. Înainte sã plec de la salã am schimbat cîteva cuvinte cu Sabin Ignat, omul meu din apãrare. Nu mi-a dat veşti tocmai bune. Acesta va sta departe de semicerc în jur de şase luni! Cît urãsc accidentãrile!

Oricum, îi doresc din tot sufletul sã se facã bine şi sã revinã pe teren!

Spectatorilor le sugerez sã facã un duş rece, poate astfel nu o mai fac latã!

Plîng…

2010-02-07T13:43:00.000-08:00

Mi s-au întîmplat prea multe lucruri bune în aceastã sãptãmînã, ca sã fie bine pînã la capãt.

Lacrimile nu mai contenesc, cu toate cã în ultima jumãtate de orã inima îmi rîdea.

Fiecare în viaţa noastrã avem persoane care au contribuit la educaţia noastrã, la drumul pe care ni l-am ales, care ne-au iubit şi la care ne raportãm copilãria.

Eram în clasa a XII-a, înaintea tezei la chimie, cînd telefonul Marei(prietena mea cea mai bunã) a sunat! N-a vrut sã-mi spunã nimic, însã nu au fost nevoie de vorbe pentru cã am simţit. Cineva îsi aştepta trenul sã “plece” şi a plecat! Am ajuns la “garã” la timp pentru a-mi lua rãmas bun de la cea care mi-a cumpãrat prima minge de fotbal, cea care m-a învãţat sã scriu prima literã din alfabet, de la femeia care era foarte îndrãgitã de copii, nepoţi, de la doamna educatoare!

I-am promis cã o sã fie mîndrã de mine şi cã o sã fiu şi eu “o bunicã” mãcar la fel de bunã precum a fost ea!

Astã searã acelaşi telefon a sunat. Am crezut cã e pentru a mã felicita sau pentru a-mi spune lucruri frumoase pentru un lucru ce s-a petrecut în decursul acestor zile, chiar acestei seri! Din pãcãte, nu a fost aşa! Nu mai are puterea sã o facã pentru cã e în aşteptarea aceluiaşi “tren”, spre bunica!

… şi am rãmas şi fãrã lacrimi!

Hai la meci!

2010-01-29T06:04:00.000-08:00

Duminicã, “studenţii” bãcãuani vor înfrunta, în deschiderea returului de campionat, elevii pregãtiţi de Aihan Omer!

Un lucru interesant este revenirea lui Adrian Petrea în oraşul natal în postura de adversar!

Fii alãturi de echipa bãcãuanã şi vino, duminicã, la Sala Sporturilor, cu începere de la ora 11:00!

Eveniment sportiv promovat de: www.bacausport.ro www.ionutbranzei.ro www.inimabacaului.ro www.kristofer93.com www.bacaulsportiv.com www.talentirosit.com www.beosblog.info www.edith.info www.s3bynews.com www.stiriro.com www.megabacau.blogspot.com

Am gãsit un rãspuns…mai multe chiar!

2010-01-27T07:31:00.001-08:00

În ultimul timp am avut de pus multe întrebãri.

Bineînţeles, rãspunsurile primite nu m-au mulţumit şi am sãpat mai adînc şi nu am dat de "ţiţei", însã am dat de ceea ce mã interesa!

De obicei cînd eşuez într-un lucru, vreau sã ştiu motivele care au dus la acest lucru, vreau sã ştiu dacã puteam mai mult, pentru ca data viitoare sã nu se mai întîmple!

“Ştii, nu esti ceea ce îmi doream sã fii!”
Cele mai sus scrise se potrivesc perfect unei persoane!

Ne placem sã ne punem etichete: “eu, nu sunt ca restul”, “mie nu-mi place sã fac pe cineva sã sufere”, “eu usturoi n-am mîncat, deci nici gura nu-mi miroase”!

Cînd o sã auziţi aceste lucruri din gura cuiva puneţi-vã multe întrebãri şi cãutaţi cît mai repede adevãrul pentru a nu fi prea tîrziu.

Tu, eşti aia/ãla care:

- îţi place sã dai cu piciorul lucrurilor bune

- stai prost la capitolul minte

- dar stai bine la capitolul minciuni

- esti un/o prefãcut (ã), dar ţine minte, adevãrul întotdeauna iese la ivealã

- experienţele sunt bune pentru a învãţa ceva, nu pentru a provoca suferinţe

- fii sigur (ã) de un lucru roata se întoarce

- pînã atunci bucurã-te de al tãu caracter minunat

When a life is gone, nothing else matters

2010-01-25T02:55:00.000-08:00

Aş fi vrut sã scriu mereu despre lucruri frumoase, care sã aducã zîmbetul pe buze celor care citesc.

Din pãcate, ziua de 25 ianuarie rãmîne pentru mine o zi tristã, o zi comemorativã!

Astãzi, se împlinesc 6 ani de la tragica moarte a fotbalistului maghiar Miklos Feher!
La numai 24 de ani, acesta s-a stins din viaţã, pe terenul de fotbal, în timpul partidei Vitoria Guimaraes - Benfica Lisabona.
„A murit cu zâmbetul pe buze!

Nu are rost sã mai descriu ceea ce simt şi acum, vãzînd acea partidã la TV!

Las un link unde puteţi citi mai multe!

There’s so much pain in this world and …
When a life is gone, nothing else matters

http://blog.mysport.ro/ultradixi/2008/01/03/din-iarba-urcat-au-in-cer/

Îmi aduc aminte cu drag!

2010-01-18T13:37:00.000-08:00

“Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine... Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit.”

Anumite discuţii purtate cu anumiţi prieteni pe mess, la facultate ori la o cafea dau naştere acestor rînduri scrise la ore tîrzii.

Cînd rostim cuvîntul copilărie deja derulăm multe filme, iar arhiva este una destul de bogată. Noi am ştiut să preţuim fiecare joc, fiecare desen pe asfalt, fiecare bătaie cu apă, am ştiut să ne apăram în fiecare iarnă “cazermata” din zăpadă.

Ne aducem aminte cu drag de fiecare tricou pătat cînd mergeam la furat de cireşe, cum le băgam în sîn, de grădinile “curăţate” de flori şi de găurile făcute în gard pentru a o şterge mai repede, de merele mîncate încă “din frunze”, iar lista ar putea continua, însă vreau să ajung la acele jocuri din scara blocului, sau din locurile ferite de lumină!

“Telefonul fără fir “, “adevăr sau provocare”, “flori, fete, şi băieţi” vă sunt cunoscute?

Ce întrebare? Deja vă aduceţi aminte de cele mai năstruşnice porunci!

Aici putem vorbi de blaturi J! Imi aduc aminte cum, cu o zi înainte, puneam “ţara la cale”. De obicei, la astfel de jocuri, fetele stăteau una lîngă alta, iar numele băiatului îl ştiam deja, însă “playback-ul” era necesar. Eh, şi băieţii…erau un fel de du-te-ncolo, vino-ncoace….lasa-mă şi nu-mi da pace”!

Adevărul este că băieţii erau tari atunci cînd erau puşi să facă o declaraţie de dragoste! Originalitatea era la ordinea zilei!

Oricum, cea mai tare poruncă a fost şi va rămîne: “ Du-te la persoana respectivă şi sărut-o!”

“Nu fac asta, altă poruncă!- în replică

Da, da, da…lumea nu accepta, cum să accepte dacă lecţia era deja învăţată. Acum, depinde, dacă era cu public, erau mai îmbujoraţi obrajii, dacă nu, era mai destinsă atmosfera…şi uite aşa seara nu adormeam, la general vorbind, decît după ce treceam în revistă fiecare poruncă, declaraţie, sau altă nebunie!

Aş mai putea rememora şi alte jocuri, dar ma limitez doar la acestea, şi-mi continui ideea.

Astăzi, copii nu mai ştiu să se bucure de copilărie, ei văd doar hărţi de CS, se gîndesc ce jocuri să mai downloadeze de pe internet, şi ce statusuri să mai pună ca să impresioneze pe cei din lista de messenger!

Părinţii, unii dintre ei, sunt foarte încîntaţi cînd văd odraslele sub ochii lor, însă nu-şi dau seama că acest lucru nu e prea bun.

Sincer, îmi pare rău pentru aceşti puşti, pentru că mai tîrziu vor realiza ce-au pierdut, iar timpul nu mai poate fi dat înapoi!

Dragii mei, dacă mai aveţi fraţi mai mici, verişori, vecini sau nu mai ştiu eu ce, nu fiţi nepăsători!

Povestiţi-le cum şi ce aţi mai făcut voi cînd aţi fost ca ei. Nu ştiu cîte geamuri vor mai sparge ei, de cînd cu termopanul, dar cu siguranţă vor găsi sau vor inventa altceva, care să fie trecut în acel caiet de “amintiri”!

Poza nu prea are prea mare legătură, avînd în vedere că e făcută într-un meci de fotbal, însă îmi place pentru că surprinde reacţia unui copil foarte dulce! Ca să mă laud, îl am în lista de mess…bănuiţi ce discuţii interesante avem!

Braşov, te iubesc!

2010-01-14T14:23:00.001-08:00

Cu toţii avem un loc al nostru unde am petrecut momente frumoase, am lasat amintiri sau pur şi simplu ne-am simţit bine!

Tind să cred că locul meu, în cazul de faţă oraşul, a fost însemnat încă din clasele primare.

Prima excursie a fost prin clasa a II-a, la Braşov! Ce-i drept nu-mi aduc prea aminte prea multe amănunte.

A doua oară cînd am călcat pe tărîm braşovean a fost în clasa a IX-a.

Eram boboacă şi în acea perioadă tot ce zbura, la mine se mînca! Acolo mi-am cunoscut colegii, alături de care am petrecut cei mai frumosi ani de liceu, acolo s-au pus bazele prieteniilor, acolo s-au întîmplat multe!

Odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că Braşovul nu-i doar un simplu oraş pentru mine.

O întîmplare destul de ciudată m-a împins către cursurile de arbitraj! Vinovatul?! Un arbitru braşovean, care, actualmente, împarte dreptatea prin Liga I!

După vreo doi ani petrecuţi printre regulamente, cartonaşe, fluiere şi fanioane l-am întîlnit faţă în faţă în cadrul unei emisiuni TV realizate de impresarul Andrei Ciobanu, persoană cu care am colaborat în promovarea centrelor de copii şi juniori, tot braşovean.

Aveam să descopăr multe lucruri noi, dar şi interesante, iar coincidenţele şi-au făcut loc la masă. Una a fost mai speciala pentru mine, chiar dacă la prima vedere pare nesemnificativă. Tatăl celui care m-a impins în această “horă” are ca dată de naştere 12 septembrie, la fel ca a mea!

Am uitat să specific anumite lucruri. La televiziune am găsit nişte oameni foarte primitori, unii chiar din zona Modovei, şi foarte deschişi.

O experienţă frumoasă a fost şi colindul prin studioul celor de la Radio Nova, în ajun de Moş Nicolae!

Aaa…eram să uit! Probabil vă aduceţi aminte de celebrul blat FC Braşov – FCM Bacău 2-0, nu? Ei bine, am avut onoare să stau la masă şi să ascult rezumatul meciului aşa cum l-a văzut actorul principal şi marcatorul celor două goluri Alex Andraşi.

Acele momente frumoase au fost umbrite de perioada în care portarul din acel meci, Ibrahim Dossey, se zbătea între viaţă şi moarte! Urma să fie un meci demonstrativ cu participarea mai multor persoane din fotbalul românesc pentru strângerea unei sume de bani necesare pentru tratamentul acestuia, însă în numai cîteva zile, Dossey s-a alăturat îngerilor! RIP!

Bineînţeles această a treia vizită a fost un fel de viză, pentru că deplasările mele în oraşul de sub Tâmpa s-au înmulţit, în special acum de sărbători!

Am avut ca însoţitori unii dintre colegii mei de la arbitraj, alături de care m-am simţit minunat, mai puţin în momentul cînd uitasem unde am parcat maşina! Noroc de aparatul de fotografiat că a surprins anumite clădiri în apropiere de aceasta!

Eh… amintiri!

Pe 13 decembrie mi-am dat seama că Braşovul era oraşul de care mă îndrăgostisem.

“Relaţia” a fost oficializată în cadrul unui meci de handbal.

Băieţii mei de la handbal(Ştiinţa Bacău) au disputat ultima partidă din cadrul turului contra formaţiei din localitate, Rom Cri, pe care au şi cîştigat-o!

Pe lîngă această victorie au mai cîştigat şi un suporter, de fapt un suporter forţat de împrejurări, dar mai contează?

După acest meci, mi-am făcut timp şi am onorat invitaţia din Piaţa Sfatului, alături de o persoană foarte specială.

Culmea, tot Braşovul a fost cel care ne-a făcut cunoştinţă sau care ne-a legat, din păcate legătura n-a fost una puternică şi a cedat, dar unele lucruri frumoase se termină destul de repede, în ciuda dorinţelor noastre!

Si nu e capăt de poveste, voi reveni într-un nou post cu Braşovul – de sărbători!

Îl iubesc!

Ce nu văd ochii, inima simte!

2010-01-09T16:37:00.000-08:00

Cică prima dragoste nu se uită pentru că ai împărţit de la un capăt de aţă pînă la cele mai frumoase şi înălţătoare sentimente, şi ai petrecut, poate, momente unice, care oricît ţi-ai dori, nu vor mai fi la fel!

Ai fost alături de el în momentele cînd era singur! Era cu moralul la pămînt, dar tu ai fost acolo, i-ai zis ridică-te şi datorită ţie, şi de dragul tău, a continuat. Ai fost cea care, dimineaţă, cînd se trezea îi ofereai primul zîmbet, primul sărut, prima îmbrăţişare! Ai fost tu pentru că erai “micuţa lui” şi se mîndrea cu acest lucru!

El era cel pe care îl vedeai ca un amic, frate, prieten şi nu în ultimul rînd iubit! A fost cel care a avut răbdare, care ţi-a suportat toate fazele de copil şi care te-a crescut! A fost alături de tine în cele mai frumoase momente, dar şi în cele mai puţin frumoase!

A ştiut să te respecte, iar pentru acest lucru nu vei putea niciodată să-l uiţi! A fost diferit! Relaţia voastră a fost diferită!

Dar totul e scris la trecut pentru că orgoliul şi-a făcut casă sub acelaşi acoperiş ca al vostru, a umbrit acele sentimente frumoase, iar acum este trecut în “pomelnicul” despărţirii!

Acum vă săturaţi sc vă înţepaţi, să vă scoateţi ochii! Fiecare dintre voi aţi trecut prin experienţă altei relaţii, dar v-aţi dat seama că nimic nu mai e la fel. Nimeni nu te va mai iubi precum a făcut-o el, nici el nu va mai fi iubit la fel precum l-ai iubit tu!

O înţepi de fiecare dată cînd apare cîte unul care îi dă tîrcoale şi care, nu ştiu cît, reuşeşte să o facă să mai simtă ce a simţit pentru tine, dar uiţi că ai lăsat-o să plece şi nu i-ai arătat şi atunci că a greşit, precum ai făcut-o de multe ori!

Ea recunoaşte că a greşit, dacă se poate numi greşeală, dar nu poate uita acele clipe, transformate în minute, ore, zile cînd privea în zadar telefonul şi aştepta să sune!

Orgoliul v-a oprit pe amîndoi, iar acum…

Sunteţi buni “amici”, dar aveţi la status “single”!

Pentru “EL”: Cînd rupi un fir de aţă şi încerci să-l faci la loc, nodul tot rămîne!

La mulţi ani!

2009-12-23T12:26:00.000-08:00

Scriu aceste rînduri cu gîndul la persoanele dragi mie şi pe care, din lesne motive, le-am sărit sau le voi sări cu un mesaj sau cu un telefon!

Tuturor doresc, din suflet, “Sărbători Fericite”, un Moş Crăciun bogat şi fie ca aceste ultime clipe din anul 2009 să le petreceţi alături de cei dragi, de cei care vă iubesc cu adevărat.

Cu siguranţă, anul pe cale de dispariţie n-a fost de bun augur pentru toată lumea, însă găsiţi-vă puterea să depăşiţi momentele grele cu tărie, avînd convingerea că fiecare are ceva pus într-un loc numai de el ştiut. Aveţi puterea să iertaţi celor ce v-au greşit, aveţi puterea să vă recunoaşteti greşeala şi să îndreptaţi lucururile pe care le consideraţi a fi “strîmbe”.

Îmi cer scuze persoanelor pe care le-am rănit sau deranjat! Cu siguranţă n-a fost într-un mod voit, poate nu am acordat mare importanţă anumitor lucuri!

Mulţumesc celor care au fost alături de mine, care m-au sprijinit, care mi-au suportat toate fazele şi mofturile de “copil” încăpăţînăt.

Mulţumesc, Ionuţ pentru perioada din vremea Mysport şi pînă în prezent!

Mulţumesc tuturor colegilor (arbitri) pentru tot acest an, cu bune şi cu rele! Speram să trecem peste acele hopuri şi să readucem ORGANIZAŢIA acolo unde îi este locul!

Mulţumesc cititorilor Bacăusport, cît şi partenerilor site-ului!(Suceava, Botoşani, Piatra Neamt, Iaşi, Vrancea, Galaţi, Bucureşti)!

Vreau să îi amintesc şi pe cei care au făcut ca din 24 de ore sa dorm doar cîteva şi care şi-au lăsat oarecum amprenta în viaţa mea!(T.I)

Dacă nu vă regăsiţi printre aceste rînduri, vă regăsiţi oricum în sufletul şi inima mea!

Sărbători fericite!

La mulţi ani!

Decembrie!

2009-12-21T15:52:00.000-08:00

Nu am somn? De ce? Pur şi simplu! E decembrie, luna cînd dorm cel mai puţin şi iubesc cel mai mult!

În decembrie toată lumea e grăbită, toată lumea se gîndeşte la cadouri pentru cei dragi, chiar dacă pe Moş l-a afectat criza, dar deh…pînă şi o portocală e bine-venită dacă e dată din suflet.

Eu, în această lună, îmi aduc aminte de copilărie. Îmi aduc aminte cum pregăteam colindele, şi nu pe acelea cunoscute de toată lumea. Preferam să fiu diferită, ca şi în viaţa de zi cu zi. Nu mă gîndeam la merinde, nu conta ca mai aveam puţin şi degetele de la picioare îmi degerau sau ca purtam mănuşi degeaba. Simţeam sărbătorile şi voiam să transmit bucuria mea şi celor care mai erau copii doar cu sufletul!

Astăzi, constat, cu regret, că inima mea e mai tînără decît a unui copil de 13-14 ani, sau mai puţin. Părinţii se “îngrijesc” doar de partea materială, privîndu-şi odraslele de anumite chestii care le-ar face mai frumoasă copilăria.

Mai tîrziu, vor regreta, dar gata cu morala!

Fiecare cum îşi aşterne aşa doarme!!!

Noi nu suntem normali (1)!

2009-11-30T12:45:00.000-08:00

Mă întrebaţi mereu ce fac eu în timpul liber sau cu ce mă mai laud. Iată că astăzi vă răspund în scris.
Mă laud cu cu o prietenie ce împlineşte acuşi 5 anişori (love my “sis”), cu o gaşcă frumoasă de prieteni şi cu faptele mele.
Dacă ar fi să povestesc prin cîte am trecut alături de cei mai sus menţionaţi mi-ar lua pagini întregi şi nu cred că aţi avea rabdare să citiţi tot aşa că o să sintetizez cît pot.

Capitolul 1: Mara
O prietenie nu se caută, nu se doreşte, ci se naşte, de cele mai multe ori din scîntei sau dintr-o întîmplare.
Pe “surioara” mea Mara am cunoscut-o acum 6 ani de zile. Am făcut cunoştinţă cu ea în curtea liceului(Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”) care m-a format ca persoană şi de care sunt foarte mîndră.
Ţin minte şi acum primele vorbe ale ei: Eşti la 9H? Atunci am privit-o cu mirare, dar şi cu zîmbetul pe buze. Avea o voce, şi are, pe care n-o poţi uita sau confunda.
Cea a continuat? Să nu credeţi că a fost “dragoste la prima vedere”, din contră.
Am fost ca şoarecele şi pisica sau mai pe înţeles numai cît nu ne-am bătut. Acest lucru s-a întîmplat pentru un semestru şi jumătate, după care a fost o întoarcere la 180 grade.
Am început să ne înţelegem bine, iar, încetul cu încetul, am clădit, din temelii”, cu bune şi cu rele o prietenie frumoasă care durează de mai bine de 5 ani.
Nu ştiu dacă e mult sau puţin, cert este că aşteptăm pentru moment majoratul.
Pot spune că după această perioadă Mara nu e singurul cîştig. Pe lîngă ea am mai cîştigat o mamă, un tată, o bunică şi doi prieteni fideli: cîinele (Neo) şi pisica (Misi).
Ar mai fi multe de spus, însă mă rezum doar la a vă spune că îmi iubesc surioara şi tot ce o înconjoară.
Al doilea capitol se numeşte “Organizaţia”
Cei care ştiu despre ce este vorba pun pariu că deja după citirea titlului zîmbetul le ajunge la urechi, pentru cei care nu le vin în ajutor în următoarele rînduri.
Eu fac parte din colegiul arbitrilor din Bacău din 2007. De atunci “familia” mea e mai numeroasă. Am nişte colegi minunaţi pe care i-am descoperit cu timpul în meciuri, la antrenamente, şi care au devenit parte din viaţa mea.
Ştiu că mă iubesc, doar cine are grijă de ei, cine le aduce mingea la antrenamente, apă, cine le dă primă de joc la tenis cu piciorul (bine în ultimul timp nu prea au mai cîştigat la ce serve dau ) o bomboană Sugus sau o pastilă Orbit?
Eh dragii mei astea-s doar ingredientele cu care am pornit la drum.
La fel ca în Basmul “Harap Alb” a trebuit să trecem peste multe probe, cu toţii.
Mai întîi am pus bazele unei “organizaţii”. Preşedinte-subsemnata, vicepreşedinte Marius, zis şi Costeluş de pe G15, după care am început căutarea de membri. Primul intrat în horă a fost Romeo, Borcea şi ale sale butelii să trăiască, după care ne-am asigurat spatele prin Cip, poliţistul nostru preferat. La început am fost patru, dar au apărut alte sarcini şi o nevoie de mai mulţi membri. Primul sosit -Şerbănică al nostru cel mic şi frumuşel, care şi acum are o datorie la BGS după intervenţia promptă de la Bălcescu, a fost îniţiat numai că n-a mai ajuns să depună jurămîntul pentru “activitatea extrasportivă”, care nu era în concordanţă cu ROI.
Pînă atunci a trebuit şi el să treacă peste proba de foc( Lacul Roşu, Bicaz), la care au mai luat parte Romeo, Marius şi eu.
Cum să nu ai emoţii cînd te sună prietena şi te întreabă unde eşti, tu îi spui la ”ţară”, dar de fapt eşti în drum spre Piatra Neamţ, cam la circa 15m km, şi ea îţi spune că e în trecere prin Piatra Neamţ, cînd tu te îndrepţi către Bicaz, şi ea din întîmplare ar face o excursie pînă acolo, eh adrenalină nu?
Bine, bine rămîne soluţia să-ţi închizi telefonul şi s-o păcăleşti că eşti la bunicul şi nu ai semnal, după care…”Rămîi aşa, nu te schimba…ORGANIZAŢIA!
Eh, numai noi ştim cite emoţii din acea deplasare.

A urmat apoi un alt examen, primirea Alexandrei în colectivul trăsnit. Botezul l-a primit de Constantin şi Elena, “adicale” de ziua onomastică a mea şi a lui Marius. Am decis să oficiem ceremonia la Adjud (=))) şi-am oficiat-o comandînd la un restaurant de toate, pînă era să ne stea în gît. Fraţilor, ştiţi emisiunea “Trădaţi în dragoste”?Noi am fost actorii unui alt episod parcă “Din filmele cu proşti”.
Ei bine, o “iubită geloasă” a venit pe nepregătită masă, băieţii au luat-o la plimbare, iar eu cu Alexandra am rămas la masă cu toate bunătăţurile, aşa ca să fie treaba bună.
Ce a urmat?
O urmărire ca-n filme, şi un telefon: Dacă faci vreo manevră intru cu maşina în tine!
Bine, bine, cine-s actorii?
Inculpatul Marius-vicepreşedintele, care după acest episod a devenit membru, şi martorii Romeo şi Ciprian.
Vă întrebaţi ce s-a întîmplat cu mine şi Alexandra ,nu?
Ei bine, în timp ce băieţii se îndreptau acasă, la somn, către Bacău, escortaţi de “jandarm”, noi am rămas de amanet în Adjud, asta fiind joi seara pe la ora 22:30!
Ce-am făcut?
Am sunat prietenii să le spunem, în premieră, ce o să se difuzeze la “Trădaţi în dragoste”!
Bineînţeles că rîdeau de noi, oricine ar fi făcut-o, după care am vizitat obiectivele “turistice” din marele oraş, pînă cînd al nostru preferat poliţist a venit să ne “recupereze”.
Am rămas întregi şi după acest episod Vă precizez că faptele sunt reale, dar cenzurate, iar micile detalii au fost tăiate din scenariu.
Mai sunt multe, dar o să revin cu episoade “filmate” în Vaslui, “Luigi” =))), Parcul Naţional “Gherăieşti”=)),dar şi pe terenul de fotbal, alături de alţi membri
“Ţineţi aproape!

Am revenit!

2009-11-30T08:39:00.000-08:00

Am fost trasă de urechi de persoanele dragi mie că am cam uitat de blogul meu!

Nu ştiu dacă pot spune şi eu la fel, însă timpul nu prea mi-a mai permis să postez şi aici.

Culmea, chiar aş fi avut multe de povestit şi sunt sigură că unele dintre subiecte ar fi fost interesante, altele obişnuite, iar unele doar pe placul meu :).

Din seara asta promit că voi încerca să scriu cîteva rînduri zilnic! Însă, aş vrea să fie un blog interactiv, unde să puneţi întrebări şi să vă răspund, dacă pot, şi nu în ultimul timp să fiţi voi cei “intervievaţi”! Fiecare avem ceva special în noi, ceva interesant.

Vă mulţumesc!

Cuvinte smulse

2009-03-16T09:38:00.000-07:00

Întotdeauna eşti bun când ajuţi, toatã lumea îţi zâmbeşte, dar pe la spate nu ezitã, de câte ori are ocazia, sã te lucreze.
Cã nu mai existã corectitudine în ţara noastrã şi în lumea întreagã nu-i ceva nou, dar când nesimţirea îi face galerie parcã e bãtaie de joc!
Renunţi la tine, renunţi la idealul tãu, renunţi la tot pentru cã pasiunea ta nu are margini, nu are preţ, nu poate fi mãsuratã. Pur şi simplu ea ţi-e partenerã de viaţã, trãieşti prin ea.
Te sacrifici pentru cã ai potenţial şi speri cã, poate, în viitor poţi face ceva bun şi pentru alţii, nu numai petru tine!
La nivelul ãsta eşti doar un punct de sprijin pentru cei care au fost ca tine, care nu ştiau încotro sã fugã. Bun! Dar pe tine cine te învaţã? Bunã gluma!
Când cineva vrea sã facã un bine, sa fie totul cât mai organizat(fãrã a cere ceva în schimb) nu eşti lãsat, pentru simplul motiv cã ţi se dã în cap şi te transformi într-un om bolnav.
Nu mai conteazã performanţa pentru cã primeazã interesul.
Am apreciat un om, pe care îl ştiam de când aveam eu 10 ani!( parcã atunci ţin eu minte cã l-am vãzut pentru prima oarã).
Eu am crescut şi, indirect, în anumite momente i-am fost sursã de inspiraţie. Chiar eram fericitã pentru cã astfel ştiam cã muncea mea, de copil, îmi este apreciatã de un om cãruia îi purtam un deosebit respect.
Copilul a devenit o persoanã puţin mai maturã şi a început sã vadã şi sã defineascã anumite lucruri. Am un gust amar, o imagine ruptã, trãiesc pe marginea prãpastiei. Pentru faptul cã am încredere în mine nu voi cãdea, imaginea o voi edita în photoshop, iar gustul mi-l voi îndulci cu miere!
Sãptãmâna asta e decisivã! Poate voi preda ştafeta!

Caractere!

2009-02-02T13:59:00.000-08:00

Când eşti gata sã spui cã în ziua de astãzi nimeni nu îţi mai este prieten/amic, cineva îţi aratã ca mai sunt şi mici excepţii.
Nu conteazã kilometrii atât timp cât respectul şi locul de “bunã ziua” a rãmas.
Acum ceva timp mi-am pus încredere în niste bãieţi pe care nu-i cunoşteam, pur şi simplu am simţit exact cum simte un câine omul bun!
Am intrat în contact cu ei.
Mai întâi intermediar a fost messengerul, dar, încetul cu încetul, am început sã-i cunosc personal, ”în iarbã”.
Au fost la fel de deschişi, de prietenoşi cu o „necunoscutã“ care s-a bãgat şi ea în seamã.
N-a trecut mult timp şi doi dintre ei au fãcut un gest ce a însemnat enorm pentru mine, pe care nu-l voi uita niciodatã şi ţin sã le mulţumesc.
Şi acum mã gândesc la acel lucru. Era o zi de duminicã, care puteau sã şi-o petreacã şi ei altfel şi nu sã se deplaseze la zeci de km pentru “o necunoscutã”.
Au mai existat şi alţii, pe care îi pãstrez într-un loc unde mulţi ar vrea sã ajungã, dar unul şi-a lãsat amprenta în viaţa mea şi nu o mai pot şterge(te iubesc, frãţioare).
Din pãcate o chestie, nedecisã de mine, i-a indepãrtat pe toţi, însã asta nu m-a împiedicat sã pastrez legãtura cu ei.
Azi am rãmas chiar impresionatã.
Pentru cã timpul nu mi-a permis (sesiune,antrenamente...stiţi voi) şi ei au fost ocupaţi, cam cu aceleaşi treburi nu prea am mai vorbit, dar ca niciodatã, cei pe care îi aveam la inimã m-au “deranjat” cu un buzz pe mess sau cu un simplu “ce mai faci?”. Cu unii am avut discuţii de 5 minute cu alţii de ore. Chiar îmi era dor de ei!;) Vã mulţumesc şi vã iubesc, baieti!

Fotbalul nu e doar un sport, fotbalul e viaţã! RIP Miklos Feher

2009-01-24T09:24:00.000-08:00

Mâine, 25 ianuarie 2009, se împlinesc 5 ani de la tragica moarte a fotbalistului maghiar Miklos Feher!
La numai 24 de ani, acesta s-a stins din viaţa, pe terenul de fotbal, în timpul partidei Vitoria Guimaraes - Benfica Lisabona.
„A murit cu zâmbetul pe buze!”

Imaginile dovedesc acest lucru.

El primeşte un cartonaş galben zâmbind, se întoarce cu spatele îşi pune mâinile pe genunchi şi se prabuşeşte.

În jurul lui, coechipierii îşi pun mâinile pe cap, lacrimile nu-şi mai au stãpân.

Disperare!

Imaginea antrenorului exprima, poate cel mai bine, starea de la nivelul gazonului şi nu numai!

Cauza decesului a fost un stop cardiac potrivit investigaţiilor, dar dupã spusele prietenilor şi a medicului echipei, acesta nu avusese niciodatã probleme cardiace.În memoria lui Feher, preşedintele clubului portughez a decis ca numãrul 29 sa fie retras.

Fotbalul pentru mine are alt înţeles, de la trecerea în nefiinţã a jucãtorului!
Pentru mulţi, din pãcate, fotbalul rãmâne o afacere!

Cred ...

2008-08-10T07:32:00.000-07:00

14 august 2006 o zi frumoasã de varã, o zi în care a fost el, persoana care a presãrat flori, dragoste şi lacrimi pe “strada mea”. Lacrimi pentru cã strada se terminase, iar el trebuia sã meargã pe drum, altul decât cel prafuit din România.
Ieri, cel de sus mi-a demonstrat încã odatã cã nimic nu e întâmplator.
Circumstanţele m-au purtat cãtre locul unde am cunoscut acea persoanã. Curios este faptul cã, stând de vorbã cu un prieten comun, EL a fost subiectul de discuţie.
Poate nu pare ceva semnificant, însã dupa discuţia purtatã mi-am urmat drumul, un drum care m-a dus, surprizã, chiar în faţa lui.
Mã uit şi nu-mi vine sã cred.
Îmi fac cruce, dar nu pentru cã-l aveam pe el în faţa ochilor, ci pentru cã ma aflam în faţa unei mãnãstiri.
Interesant, nu?
Mai sunt câteva zile pânã când se vor împlini 2 ani de atunci, dar e ca şi cum ar fi trecut 2 zile!
A rãmas aşa cun îl ştiam.
Mi-a spus cã m-am schimbat, cã nu mai sunt acea zvãpãiatã, dar cã pentru el am rãmas aceiaşi.
Dupã slujba de la mãnãstire, care s-a terminat pe la 2 dimineaţa, am stat la poveşti, aceleaşi ca întotdeauna, pânã când a început sã lumineze afarã.
Orice lucru frumos are şi un sfârşit, dar pentru mine acel sfârşit nu va exista. Nu voi renunţa!
10 August 2008 o zi pe care nu o voi uita prea curând!

Rânduri pentru el…

2008-08-04T06:47:00.000-07:00

A trecut şi ziua cea mai aşteptatã de mine. Primul “examen” care la prima vedere ar fi unul nesemnificativ, l-am fãcut sã devinã semnificativ. Când pasiunea primeazã, nimic nu mai conteazã.
3 August 2008- testarea arbitrilor din Bacãu. M-am pregãtit, nu spun nu, dar ceva a lipsit.
Întâlnirea a fost programatã la 8:30 pe stadionul Municipal din Bacãu, bineînţeles cã eu eram acolo cu o orã mai devreme, adicã la 7:30.
Eram nerabdãtoare, pot spune cã am avut şi ceva emoţii, dar a trecut.
Am trecut de testul fizic, nesperat de bine, şi de testul teoretic, care a fost la îndemânã, chiar dacã unele întrebãri nu au fost pe placul meu.
Mulţumesc pentru cã mi-aţi ţinut pumnii.
Mulţumesc unei persoane de la care nu mã aşteptam sã facã ceea ce a fãcut.
Ziua de ieri a rupt firul de aţã de care mã tot agãţam pentru cã nu voiam sã vãd în jur, însã am deschis ochii, am ciulit urechile şi am ascultat o voce care-mi spunea: meriţi mai mult, e de ajuns cât ai facut pentru alţii, mai gândeşte-te şi la tine!
Poate ar fi timpul sã mai fac şi ceva pentru mine şi acest lucru începe cu acea persoana care am trecut-o în planul secund, la care am renunţat din orgoliu şi care, de fiecare datã când faceam ceva, bun sau rãu, era alãturi de mine.
Mã ştiai în altã parte, dar EU pentru tine eram tot acolo, am lipsit de la un moment important, ziua ta de naştere, pentru câteva ore ce au dus la clipe negre.
Vorbeam cu tine, în sâmbãta aia, la telefon şi ti-am zis: trebuie sã închid.
Credeam cã eram fericitã, dar timpul mi-a demonstrat ca nu a fost aşa.
Aşa cum am încercat eu sã demonstrez cuiva cã n-am avut niciun interes, tu o fãceai mereu!

Ieri, mi-ai demonstrat ultima oarã acest lucru.
Mulţumesc!

Dragoste pierdutã

2008-07-15T05:05:00.001-07:00

Spune-mi în loc de suflet, ce pânã acum n-am încercat sã mã schimb, nu mai am cum, m-am pierdut pe drum şi vreau sã ştiu sã mai fiu vreodatã cum voiam sa fiu.

Am pornit la drum, pur precum lumina, un copil cu scântei în ochi care nu ştia ce-nseamnã vina, cãutând iubirea şi stima, şi cum nu ştiam sã lovesc viaţa m-a lovit prima, şi am aflat cã nu-i prea rãu sã nu fii om, sã fii prea om e crimã, şi uite-aşa,a picurat un pic de negru în esenţa mea, pentru cã ceilalţi nu dãdeau doi bani pe decenţa mea, şi-atunci mi-am spus "nu mai e loc de nimic sfânt în lume", ne pierdem printre ace, fumuri şi glume fãcute pe seama celor slabi, ne naştem sãnãtoşi şi încercând sã ne vindecãm devenim bolnavi, vezi tu, viaţa-i o stradã slab luminatã, plinã de gropi, plinã de blocuri gata sã cadã, ghici peste cine, plinã de focuri,gata sã ardã, pe oricine, cât despre mine, nimic din tot ce mişca nu mã mai mişcã, doar ura mã pişcã, din când în cãnd, fãcându-mã sã strig "ura" şi azi o sã m-avant, în rest doar acelaşi praf doar în alt vânt, şi nici eu nu mai sunt acelaşi şi nici nu mai ştiu cine sunt...

Bancul zilei

2008-07-10T04:42:00.000-07:00

Reclama la o agenţie de turism din Germania :
Vizitaţi ROMANIA! Maşina dumneavoastrã este deja acolo

La mulţi ani, Ionuţ Rada!

2008-07-06T02:32:00.000-07:00

La mulţi ani, Ionuţ Rada!

Arbitrajul bãcãuan

2008-07-02T01:56:00.000-07:00

Foto: Ionuţ Tabultoc

Informaţii:

Testarea şi instruirea arbitrilor din loturile D şi judeţean se vor desfãşura dupã urmãtorul program:

Duminicã, 03.08.2008, cu începere de la ora 9:00 testul fizic la stadionul Municipal: alergare 12 min, 1 x 50 m, 1 x 200 m (numai pentru arbitri);

În continuare la clubul Aerostar:
- Testare scrisã;
- Prezentarea activitãţii Comisiei Judeţene de Arbitri în anul competiţional 2007/2008;
- Modificãri la Legile jocului;
- DVD2 (UEFA) - ultima secţiune - prezentare video;
- Concluzii şi recomandari.Nota: Toti participanţii vor prezenta avizul medical

!!!! Campionatul de fotbal liga a lV-a va începe pe 10.08.2008 !!!!

Cursuri de arbitri

Au început înscrierile pentru cursurile de arbitri promoţia 2008/2009.
Detalii despre cursurile de arbitri 2008/2009.

Un nume de toţi strigat, Cautiş Vasile!

2008-06-27T08:15:00.000-07:00

Dupã ce a trecut febra alegerilor pentru primãrie şi consiliul local, o nouã febrã ne cuprinde iar.
Alte alegeri, dar cu al iz.
Dupã pasa mai puţin bunã de la EURO, “miticii” a se înţelege şefii de la FRF şi/sau LPF mai au o misiune destul de dificilã, aceea de a alege un nou preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor. Candidaţi nu sunt însã pe placul alegãtorilor.
Ar fi bun şi Corpodean, dar se ştie cã e dinamovist şi dã de bãnuit. Pe cine sã propunem?
Am opta pentru unul imparţial, unul care sã fie pregatit pentru tot ceea ce înseamnã emoţii, competiţie şi concurenţã, dar de unde sã-l gãsim?
Am mers prin oraşe, sate şi chiar cãtune sã “cotrobãim”, iar tot efortul nostru n-a fost în zadar.
Am gãsit un arbitru ce corespunde cerinţelor noastre!
Imparţial este, corect este, prestanţã de arbitru are, mai doriţi ceva?
Da, ştiu! Numele lui!
Candidatul independent la postul de preşedinte al CCA este domnul Cautiş Vasile (foto)!
Are funcţia de director al Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” din anul 2004, dar şi de profesor în cadrul aceleiaşi instituţii.
Timp de 4 ani de zile a arbitrat foarte bine prin cantina liceului, prin ore la racolat elevi “chiulangii”, dar şi pe acei elevi care "trãgeau din ţigare ca douã vulpe dintr-o gãinã"
Ca arbitru îşi permitea sa mai tragã “de timp”, atunci cand la staţie se auzea “ Dragi elevi…”
Aici aflam noi sancţiunile disciplinare, dar şi abaterile asistenţilor lui (a se înţelege “elevii”), “care o comiteau”.
Cu toţii il ascultam pe stimabilul domn’ director.
Doamne, ce vremuri!
Dacã mai vreţi astfel de clipe memorabile, votaţi arbitrul cel mai corect, drept şi responsabil (unii identificã responsabilitatea cu prea frumosul cuvânt numit “comunism”)!

Aceste rânduri sunt doar aşa sã se mai distreze şi publicul sau asistenţa, cum vreţi voi sã-i spuneţi!
V-am pupat!Revenim cu rezultatul alegerilor, pânã atunci aveţi grijã de voi, vedeţi ce mai “perliţi” pe la examene!

Ce fericire...

2008-06-24T07:55:00.000-07:00

Nu am mai fost aşa fericitã, cred, de vreo lunã de zile şi mai bine!
Mi s-au intamplat şi bune, dar şi rele, însã, ţin sã cred cã aşa a fost sã fie, toate fac parte din viaţã!
Cel de sus ne încearcã, ne dã teste şi apoi ne predã lecţia!
Curios e cã, lãsând trecutul la o parte, ne dã sã copiem numai sã putem vedea ceea ce scrie pe “fiţuicã”.
Astãzi am reuşit sã trag şi eu cu ochiul şi am reuşit sã reţin ceva. De fapt de ieri am început sã trişez, dar supraveghetorul a fost îngãduitor cu mine şi mi-a permis acest lucru!
Important e cã am trecut cu bine şi peste acest examen!
Rezultatul nu e bun, ci excelent!
O altã mulţumire e cã am adus bucurie şi în ochii altcuiva, de acest lucru mã mandresc în aceastã lume în care nimeni nu face nimic farã a câştiga ceva, farã a obţine ceva!
Rãsplata, pentru ceea ce am facut, am primit-o în aceastã searã!
Ce e drept, nu m-a vizat pe mine nici de aceastã datã, ci pe altcineva în care m-am regãsit cândva!
Mai conteazã?!
Nu!
Ceea ce conteazã e bucuria ta, a mea, a lui şi a tuturor!
Multumesc!

Start!

2008-06-24T03:10:00.000-07:00

Spun şi eu start blogului meu, un blog ce s-a nãscut datoritã spatiului de joacã al meu.
Aveam un spaţiu mic, iar copilul din mine voia unul mai mare, mai cuprinzãtor, axat pe mai multe teme!
E o idee, un gând, un proiect, un moft pentru mine.
Sper sã spun stop cât mai târziu, poate atunci când o sã ajungeţi sã ma cunoaşteţi, dar asta prea curând, nu cred!
Altceva?
Sunt ca o carte deschisã pentru majoritatea, numai cã mulţi nu înţeleg ceea ce este scris în aceasta.
Nu mai dau de-ale casei cã dupã nu mai plecaţi!:)
În prezent sunt studentã la Universitatea din Bacãu, Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea Marketing, asta dupã ce absolvit un liceu de care sunt nu mandrã, ci foarte mandrã şi anume: Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”.
Mi-am dorit sã studiez altceva, dar în viaţã trebuie sã renunţi la multe, sã faci anumite sacrificii pentru ceea ce iţi doreşti.
Mi-am dorit enorm sã fiu arbitru şi din acest motiv am renunţat, pentru moment, la FJSC (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicãrii). Nu-i timpul pierdut!
Aceasta sunt eu, în mare. Restul o sã-l descoperiţi pe parcurs.
Bine aţi venit!