Braşov, te iubesc!

Cu toţii avem un loc al nostru unde am petrecut momente frumoase, am lasat amintiri sau pur şi simplu ne-am simţit bine!

Tind să cred că locul meu, în cazul de faţă oraşul, a fost însemnat încă din clasele primare.

Prima excursie a fost prin clasa a II-a, la Braşov! Ce-i drept nu-mi aduc prea aminte prea multe amănunte.

A doua oară cînd am călcat pe tărîm braşovean a fost în clasa a IX-a.

Eram boboacă şi în acea perioadă tot ce zbura, la mine se mînca! Acolo mi-am cunoscut colegii, alături de care am petrecut cei mai frumosi ani de liceu, acolo s-au pus bazele prieteniilor, acolo s-au întîmplat multe!

Odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că Braşovul nu-i doar un simplu oraş pentru mine.

O întîmplare destul de ciudată m-a împins către cursurile de arbitraj! Vinovatul?! Un arbitru braşovean, care, actualmente, împarte dreptatea prin Liga I!

După vreo doi ani petrecuţi printre regulamente, cartonaşe, fluiere şi fanioane l-am întîlnit faţă în faţă în cadrul unei emisiuni TV realizate de impresarul Andrei Ciobanu, persoană cu care am colaborat în promovarea centrelor de copii şi juniori, tot braşovean.

Aveam să descopăr multe lucruri noi, dar şi interesante, iar coincidenţele şi-au făcut loc la masă. Una a fost mai speciala pentru mine, chiar dacă la prima vedere pare nesemnificativă. Tatăl celui care m-a impins în această “horă” are ca dată de naştere 12 septembrie, la fel ca a mea!

Am uitat să specific anumite lucruri. La televiziune am găsit nişte oameni foarte primitori, unii chiar din zona Modovei, şi foarte deschişi.

O experienţă frumoasă a fost şi colindul prin studioul celor de la Radio Nova, în ajun de Moş Nicolae!

Aaa…eram să uit! Probabil vă aduceţi aminte de celebrul blat FC Braşov – FCM Bacău 2-0, nu? Ei bine, am avut onoare să stau la masă şi să ascult rezumatul meciului aşa cum l-a văzut actorul principal şi marcatorul celor două goluri Alex Andraşi.

Acele momente frumoase au fost umbrite de perioada în care portarul din acel meci, Ibrahim Dossey, se zbătea între viaţă şi moarte! Urma să fie un meci demonstrativ cu participarea mai multor persoane din fotbalul românesc pentru strângerea unei sume de bani necesare pentru tratamentul acestuia, însă în numai cîteva zile, Dossey s-a alăturat îngerilor! RIP!

Bineînţeles această a treia vizită a fost un fel de viză, pentru că deplasările mele în oraşul de sub Tâmpa s-au înmulţit, în special acum de sărbători!

Am avut ca însoţitori unii dintre colegii mei de la arbitraj, alături de care m-am simţit minunat, mai puţin în momentul cînd uitasem unde am parcat maşina! Noroc de aparatul de fotografiat că a surprins anumite clădiri în apropiere de aceasta!

Eh… amintiri!

Pe 13 decembrie mi-am dat seama că Braşovul era oraşul de care mă îndrăgostisem.

“Relaţia” a fost oficializată în cadrul unui meci de handbal.

Băieţii mei de la handbal(Ştiinţa Bacău) au disputat ultima partidă din cadrul turului contra formaţiei din localitate, Rom Cri, pe care au şi cîştigat-o!

Pe lîngă această victorie au mai cîştigat şi un suporter, de fapt un suporter forţat de împrejurări, dar mai contează?

După acest meci, mi-am făcut timp şi am onorat invitaţia din Piaţa Sfatului, alături de o persoană foarte specială.

Culmea, tot Braşovul a fost cel care ne-a făcut cunoştinţă sau care ne-a legat, din păcate legătura n-a fost una puternică şi a cedat, dar unele lucruri frumoase se termină destul de repede, în ciuda dorinţelor noastre!

Si nu e capăt de poveste, voi reveni într-un nou post cu Braşovul – de sărbători!

Îl iubesc!