Cred ...

14 august 2006 o zi frumoasã de varã, o zi în care a fost el, persoana care a presãrat flori, dragoste şi lacrimi pe “strada mea”. Lacrimi pentru cã strada se terminase, iar el trebuia sã meargã pe drum, altul decât cel prafuit din România.
Ieri, cel de sus mi-a demonstrat încã odatã cã nimic nu e întâmplator.
Circumstanţele m-au purtat cãtre locul unde am cunoscut acea persoanã. Curios este faptul cã, stând de vorbã cu un prieten comun, EL a fost subiectul de discuţie.
Poate nu pare ceva semnificant, însã dupa discuţia purtatã mi-am urmat drumul, un drum care m-a dus, surprizã, chiar în faţa lui.
Mã uit şi nu-mi vine sã cred.
Îmi fac cruce, dar nu pentru cã-l aveam pe el în faţa ochilor, ci pentru cã ma aflam în faţa unei mãnãstiri.
Interesant, nu?
Mai sunt câteva zile pânã când se vor împlini 2 ani de atunci, dar e ca şi cum ar fi trecut 2 zile!
A rãmas aşa cun îl ştiam.
Mi-a spus cã m-am schimbat, cã nu mai sunt acea zvãpãiatã, dar cã pentru el am rãmas aceiaşi.
Dupã slujba de la mãnãstire, care s-a terminat pe la 2 dimineaţa, am stat la poveşti, aceleaşi ca întotdeauna, pânã când a început sã lumineze afarã.
Orice lucru frumos are şi un sfârşit, dar pentru mine acel sfârşit nu va exista. Nu voi renunţa!
10 August 2008 o zi pe care nu o voi uita prea curând!

Rânduri pentru el…

A trecut şi ziua cea mai aşteptatã de mine. Primul “examen” care la prima vedere ar fi unul nesemnificativ, l-am fãcut sã devinã semnificativ. Când pasiunea primeazã, nimic nu mai conteazã.
3 August 2008- testarea arbitrilor din Bacãu. M-am pregãtit, nu spun nu, dar ceva a lipsit.
Întâlnirea a fost programatã la 8:30 pe stadionul Municipal din Bacãu, bineînţeles cã eu eram acolo cu o orã mai devreme, adicã la 7:30.
Eram nerabdãtoare, pot spune cã am avut şi ceva emoţii, dar a trecut.
Am trecut de testul fizic, nesperat de bine, şi de testul teoretic, care a fost la îndemânã, chiar dacã unele întrebãri nu au fost pe placul meu.
Mulţumesc pentru cã mi-aţi ţinut pumnii.
Mulţumesc unei persoane de la care nu mã aşteptam sã facã ceea ce a fãcut.
Ziua de ieri a rupt firul de aţã de care mã tot agãţam pentru cã nu voiam sã vãd în jur, însã am deschis ochii, am ciulit urechile şi am ascultat o voce care-mi spunea: meriţi mai mult, e de ajuns cât ai facut pentru alţii, mai gândeşte-te şi la tine!
Poate ar fi timpul sã mai fac şi ceva pentru mine şi acest lucru începe cu acea persoana care am trecut-o în planul secund, la care am renunţat din orgoliu şi care, de fiecare datã când faceam ceva, bun sau rãu, era alãturi de mine.
Mã ştiai în altã parte, dar EU pentru tine eram tot acolo, am lipsit de la un moment important, ziua ta de naştere, pentru câteva ore ce au dus la clipe negre.
Vorbeam cu tine, în sâmbãta aia, la telefon şi ti-am zis: trebuie sã închid.
Credeam cã eram fericitã, dar timpul mi-a demonstrat ca nu a fost aşa.
Aşa cum am încercat eu sã demonstrez cuiva cã n-am avut niciun interes, tu o fãceai mereu!

Ieri, mi-ai demonstrat ultima oarã acest lucru.
Mulţumesc!

Dragoste pierdutã

Spune-mi în loc de suflet, ce pânã acum n-am încercat sã mã schimb, nu mai am cum, m-am pierdut pe drum şi vreau sã ştiu sã mai fiu vreodatã cum voiam sa fiu.

Am pornit la drum, pur precum lumina, un copil cu scântei în ochi care nu ştia ce-nseamnã vina, cãutând iubirea şi stima, şi cum nu ştiam sã lovesc viaţa m-a lovit prima, şi am aflat cã nu-i prea rãu sã nu fii om, sã fii prea om e crimã, şi uite-aşa,a picurat un pic de negru în esenţa mea, pentru cã ceilalţi nu dãdeau doi bani pe decenţa mea, şi-atunci mi-am spus "nu mai e loc de nimic sfânt în lume", ne pierdem printre ace, fumuri şi glume fãcute pe seama celor slabi, ne naştem sãnãtoşi şi încercând sã ne vindecãm devenim bolnavi, vezi tu, viaţa-i o stradã slab luminatã, plinã de gropi, plinã de blocuri gata sã cadã, ghici peste cine, plinã de focuri,gata sã ardã, pe oricine, cât despre mine, nimic din tot ce mişca nu mã mai mişcã, doar ura mã pişcã, din când în cãnd, fãcându-mã sã strig "ura" şi azi o sã m-avant, în rest doar acelaşi praf doar în alt vânt, şi nici eu nu mai sunt acelaşi şi nici nu mai ştiu cine sunt...

Bancul zilei

Reclama la o agenţie de turism din Germania :
Vizitaţi ROMANIA! Maşina dumneavoastrã este deja acolo

La mulţi ani, Ionuţ Rada!

La mulţi ani, Ionuţ Rada!

Arbitrajul bãcãuan

Foto: Ionuţ Tabultoc

Informaţii:

Testarea şi instruirea arbitrilor din loturile D şi judeţean se vor desfãşura dupã urmãtorul program:

Duminicã, 03.08.2008, cu începere de la ora 9:00 testul fizic la stadionul Municipal: alergare 12 min, 1 x 50 m, 1 x 200 m (numai pentru arbitri);

În continuare la clubul Aerostar:
- Testare scrisã;
- Prezentarea activitãţii Comisiei Judeţene de Arbitri în anul competiţional 2007/2008;
- Modificãri la Legile jocului;
- DVD2 (UEFA) - ultima secţiune - prezentare video;
- Concluzii şi recomandari.Nota: Toti participanţii vor prezenta avizul medical

!!!! Campionatul de fotbal liga a lV-a va începe pe 10.08.2008 !!!!

Cursuri de arbitri

Au început înscrierile pentru cursurile de arbitri promoţia 2008/2009.
Detalii despre cursurile de arbitri 2008/2009.

Un nume de toţi strigat, Cautiş Vasile!

Dupã ce a trecut febra alegerilor pentru primãrie şi consiliul local, o nouã febrã ne cuprinde iar.
Alte alegeri, dar cu al iz.
Dupã pasa mai puţin bunã de la EURO, “miticii” a se înţelege şefii de la FRF şi/sau LPF mai au o misiune destul de dificilã, aceea de a alege un nou preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor. Candidaţi nu sunt însã pe placul alegãtorilor.
Ar fi bun şi Corpodean, dar se ştie cã e dinamovist şi dã de bãnuit. Pe cine sã propunem?
Am opta pentru unul imparţial, unul care sã fie pregatit pentru tot ceea ce înseamnã emoţii, competiţie şi concurenţã, dar de unde sã-l gãsim?
Am mers prin oraşe, sate şi chiar cãtune sã “cotrobãim”, iar tot efortul nostru n-a fost în zadar.
Am gãsit un arbitru ce corespunde cerinţelor noastre!
Imparţial este, corect este, prestanţã de arbitru are, mai doriţi ceva?
Da, ştiu! Numele lui!
Candidatul independent la postul de preşedinte al CCA este domnul Cautiş Vasile (foto)!
Are funcţia de director al Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” din anul 2004, dar şi de profesor în cadrul aceleiaşi instituţii.
Timp de 4 ani de zile a arbitrat foarte bine prin cantina liceului, prin ore la racolat elevi “chiulangii”, dar şi pe acei elevi care "trãgeau din ţigare ca douã vulpe dintr-o gãinã"
Ca arbitru îşi permitea sa mai tragã “de timp”, atunci cand la staţie se auzea “ Dragi elevi…”
Aici aflam noi sancţiunile disciplinare, dar şi abaterile asistenţilor lui (a se înţelege “elevii”), “care o comiteau”.
Cu toţii il ascultam pe stimabilul domn’ director.
Doamne, ce vremuri!
Dacã mai vreţi astfel de clipe memorabile, votaţi arbitrul cel mai corect, drept şi responsabil (unii identificã responsabilitatea cu prea frumosul cuvânt numit “comunism”)!

Aceste rânduri sunt doar aşa sã se mai distreze şi publicul sau asistenţa, cum vreţi voi sã-i spuneţi!
V-am pupat!Revenim cu rezultatul alegerilor, pânã atunci aveţi grijã de voi, vedeţi ce mai “perliţi” pe la examene!

Ce fericire...

Nu am mai fost aşa fericitã, cred, de vreo lunã de zile şi mai bine!
Mi s-au intamplat şi bune, dar şi rele, însã, ţin sã cred cã aşa a fost sã fie, toate fac parte din viaţã!
Cel de sus ne încearcã, ne dã teste şi apoi ne predã lecţia!
Curios e cã, lãsând trecutul la o parte, ne dã sã copiem numai sã putem vedea ceea ce scrie pe “fiţuicã”.
Astãzi am reuşit sã trag şi eu cu ochiul şi am reuşit sã reţin ceva. De fapt de ieri am început sã trişez, dar supraveghetorul a fost îngãduitor cu mine şi mi-a permis acest lucru!
Important e cã am trecut cu bine şi peste acest examen!
Rezultatul nu e bun, ci excelent!
O altã mulţumire e cã am adus bucurie şi în ochii altcuiva, de acest lucru mã mandresc în aceastã lume în care nimeni nu face nimic farã a câştiga ceva, farã a obţine ceva!
Rãsplata, pentru ceea ce am facut, am primit-o în aceastã searã!
Ce e drept, nu m-a vizat pe mine nici de aceastã datã, ci pe altcineva în care m-am regãsit cândva!
Mai conteazã?!
Nu!
Ceea ce conteazã e bucuria ta, a mea, a lui şi a tuturor!
Multumesc!

Start!

Spun şi eu start blogului meu, un blog ce s-a nãscut datoritã spatiului de joacã al meu.
Aveam un spaţiu mic, iar copilul din mine voia unul mai mare, mai cuprinzãtor, axat pe mai multe teme!
E o idee, un gând, un proiect, un moft pentru mine.
Sper sã spun stop cât mai târziu, poate atunci când o sã ajungeţi sã ma cunoaşteţi, dar asta prea curând, nu cred!
Altceva?
Sunt ca o carte deschisã pentru majoritatea, numai cã mulţi nu înţeleg ceea ce este scris în aceasta.
Nu mai dau de-ale casei cã dupã nu mai plecaţi!:)
În prezent sunt studentã la Universitatea din Bacãu, Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea Marketing, asta dupã ce absolvit un liceu de care sunt nu mandrã, ci foarte mandrã şi anume: Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”.
Mi-am dorit sã studiez altceva, dar în viaţã trebuie sã renunţi la multe, sã faci anumite sacrificii pentru ceea ce iţi doreşti.
Mi-am dorit enorm sã fiu arbitru şi din acest motiv am renunţat, pentru moment, la FJSC (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicãrii). Nu-i timpul pierdut!
Aceasta sunt eu, în mare. Restul o sã-l descoperiţi pe parcurs.
Bine aţi venit!