Fost arbitru FIFA: Daniel Munteanu- “ochii lui spun multe”

Articol scris în 2007, nu mai ţin minte data exacta!

Ne-am calificat la EURO însa mergem singuri. Si cand spun singuri ma refer ca nu vom avea niciun reprezentant printre cavalerii fluierului.
Ar fi fost prea frumos sa avem tacamul complet, insa inca odata ne dezlipim de desert.
Pentru ca nu am fost cuminti si nu ne-am purtat cum se cadea, am fost pedepsiti.
Poate pedeapsa nu doare asa tare, dar lasa un gust amar.
Prezenta “butoanelor” nu a dat bine si nici nu va da.
Nu se pune problema de lipsa de valoare a “fluierasilor” din Romania, ci poate de lipsa de demnitate a unora.
Ne aducem aminte cu mandrie de finala Cupei Campionilor Europeni dintre Ajax-Amsterdam si Ac Milan din 1995 arbitrata de romanul Ion Craciunescu si nu numai acest arbitru, au mai fost si altii.
Din pacate unii s-au retras, fiind constransi de anumite circumstante.
Daniel Munteanu face parte din acea categorie de arbitri ce au profesat din pasiune pentru sport si in special pentru fotbal.
Din pacate, în august 1997, la varsta de 37 de ani a suferit un accident vascular ce a provocat o hemiplegie, fiind nevoit sa se retraga din activitate.
Nu a mai putut profesa ca arbitru, dar nimic nu l-a lasat sa stea departe de acest hobby al lui numit arbitraj.
A ales sa predea ceea ce stie si sa insufle putin din pasiunea sa, celor ce se avanta in aceasta hora.
In prezent el este instructor al Comisiei Judetene a Arbitrilor de Fotbal din Bacau, unde incerca sa modeleze viitorii fluierasi cum poate el mai bine.
Lectiile lui sunt facute cu suflet, parca parca ar vrea sa-si puna pe el echipamentul, sa-si ia fluierul, carnetelul,pixul si cartonasele si sa patrunda pe gazon.
Din prima banca, ii urmaresc fiecare miscare, gest, privire, expresie.
Legile 2 si 3, respectiv deciziile sunt temele pentru ziua de astazi, dar ies din hora.
Am uitat pasii, iar acum trebuie sa fac ceva sa recuperez.
Curiozitatea m-a facut sa uit pentru ce sunt in acea sala.
Oare ce se ascunde in mintea si sufletul domnului profesor?
Am incercat sa gasesc raspuns, insa o intrebare “dumneavoastra din prima banca ati inteles?ca prea va vad nedumerita…” ma readuce la starea mea initiala. Trebuia sa intru iar in hora. Dar tot cu gandul la intrebarile mele…poate intr-o zi voi avea curajul sa patrund mai adanc…sunt prea mica pentru un om atat de mare.
Pana atunci, noi, cei in care acesta deosebita persoana si-a pus toata increderea, ramane sa ne tocim hainele pe bancile scolii, invatand Legile Jocului, urmand ca din respect pentru omul Daniel Savin Munteanu sa aplicam cu demnitate cele invatate.
Poate, din randul nostru va mai exista cineva care sa poarte acel ecuson FIFA si sa fie mandru ca este roman. Insa cuvintele ce ar trebui sa constituie crezul nostru pana atunci ar trebui sa fie: demintate, munca si corectitudine, bazate pe alte porunci legate de morala si nu numai.
Lectia pentru ziua de astazi s-a cam terminat!
Aveti intrebari?
La fel ca si acei copilasi care la o anumita varsta pun intrebari incomode parintilor, in calitate de elev adresez si eu o intrebare retorica(avand in vedere ca multi cavaleri ai fluierului folosesc destul de des internetul):
“Pe voi de ce nu v-au ales?Nu v-ati facut temele?”

>>Daniel Munteanu
Activitatea in domeniul arbitrajului
(date preluate de pe site-ul administrat chiar de fostul arbitru www.danimunte.ro
1976 Arbitru categoria a -III-a
1978 Arbitru categoria a-II-a
1981 Arbitru categoria I
1986 Arbitru in lotul div. C
1991 Arbitru in lotul div. B
1993 Arbitru asistent in lotul div. A
1996 Arbitru asistent pe lista FIFA




02.12.1995 Poli Timisoara - Steaua Bucuresti



23.07.1996 Franta - Ungaria, Campionatul European U18 [cu G. Bikas (Grecia), A. Zammit (Malta), R. Temmink (Olanda)]

Tehnologia, arbitrajul şi vorbele unui înţelept!

Articol postat pe 28 Aprilie 2008 AICI

Scandal peste scandal, articol peste articol, acesta a început sã fie scenariul dinaintea unui meci din Liga I.

“Tudor este un stelist, un arbitru slab, un îngîmfat!” ,aceasta este cea mai recentã declaraţie apãrutã în presã, care aparţine unui conducãtor de fotbal!

Marian Iancu este cel care finanţeazã mândria Banatului şi cel cãruia îi aparţin aceste vorbe ofensatoare!

In zilele noastre am început sã-l numim “rãzboi psihologic”!

Un rãzboi ce ia amploare de la o etapã la alta, iar în urma lui lasând mult praf şi mizerie!

.

De ce am inclus tehnologia în titlu şi ce legãturã are ea cu arbitrajul?

.

La meciurile din liga a III-a sau a II-a asistenţa nu-i prea numeroasã, dar se întâmplã ca printre aceşti puţini spectatori sã existe persoane care şi-au lãsat amprenta în fotbalul sau arbitrajul romanesc, fãrã a fi ieşit prea mult în prim plan!

Ce-i drept tehnologia e de vinã. Pe timpul lor nu erau aparate digitale, de internet nici vorba, iar presa nu avea un rol foarte important, de fapt nici regimul politic de pe atunci nu permitea prea multe.

Însã aveau ceva foarte important, iar în ziua de astãzi lipseşte cu desãvârşire! Acei oameni simpli care iubeau sportul, respectiv fotbalul aveau respect!

Astãzi, purtam o discuţie cu un amic despre fotbal şi arbitri pe un ton mai ridicat când, deodatã, un om cu pãrul alb, care a auzit discuţia noastrã, se apropie şi ne întreabã sec “ce ştim noi despre fotbal”.

âl recunosc!

L-am vazut pe la diferite meciuri din liga a III-a, discutând cu oameni de seama lui, despre fotbal.

Ne oprim din “ceartã” şi ne uitãm, miraţi, la cel din faţa noastrã!

N-a trecut mult timp şi a început “morala”.

Eu cu al meu coleg ne certam pe seama arbitrajelor, lucru auzit şi de dânsul.

Am început sã spun cã, în zilele noastre, se aruncã mult prea mult în arbitri, iar jucãtorii gasesc un refugiu în greşelile cavalerilor fluierului, iar pe ale lor le uitã!

De aici începe şi tot circul.

Domnul respectiv m-a intrebat pe cine gãsesc eu vinovat de acest lucru!

Am evitat sã rãspund şi i-am întors întrebarea, parcã aşteptatã!

Mi-a rãspuns printr-o întrebare: “Dacã nu ar mai exista televizor şi transmisiuni ale meciurilor, ar fi scandaluri mai puţine?”

Neînţelegând unde bate, am ridicat din umeri!

A venit şi rãspunsul!

Chiar dacã totuşi are o vârsta, e la curent cu noile tehnologii!

“La televizor vedem de douã, trei ori reluãrile şi atunci spunem dacã a fost ofsaid sau nu , acum pe internet suntem invitaţi sã ne exprimãm opinia despre anumite faze, care, şi dupã ce le vedem de multe ori avem dubii.

Vãzând acestea,obişnuim sã punem foarte repede un verdict: hoţ!

Blaturi în arbitraj sau în fotbal sunt, dar hoţul neprins rãmâne negustor cinstit!

Sunt multe, dar nu sunteţi voi copţi pentru a le inţelege!

O zi bunã! V-a vorbit un fost arbitru!”

Miraţi, ne-am vãzut de drumul nostru!

Eu am înţeles, într-un final, vorbele lui!

Iancu, Becali, Borcea, Copos şi ce-i din breasla lor ar înţelege?

Un pas mic în acest fenomen destul de contestat!

Ieri, am aflat nota pe care am obţinut-o la examenul pentru promovarea în categoria I, la arbitri de fotbal.

Nu sunt foarte mulţumitã de aceasta(8.95) pentru cã neatenţia, superficialitatea şi graba şi-au fãcut şi de aceastã datã loc printre.

Important e cã am luat, vorba colegilor, şi cã acest lucru e doar un pas pe un drum foarte lung, plin de obstacole.

Felicitari, colegilor mei pentru notele pe care le-au obţinut şi le doresc tuturor mult success pe mai departe!

"Mic inventar!"

Am oficiat pînã acum ca arbitru asistent în peste 100 de meciuri (Juniori+Seniori) organizate de AJF Bacãu.

Chiar dacã nu se contabilizeazã adaug peste 20 meciuri amicale între echipe de Liga a II-a, Liga a III-a, şi Liga a IV-a, precum şi meciurile oficiate, ca central, la campionatele universitare (în jur de 30).

Cam atît am adunat în aceşti trei ani de arbitraj, pe lîngã colegii minunaţi pe care îi am, precum şi pe observatorii care încearcã sã ne “dãscãleascã” aşa cum ştiu ei mai bine!

http://dianamysport.blogspot.com/2009/11/noi-nu-suntem-normali-1.html

FCM Bacãu, menţinutã în viaţã de “aparate”!

Simt ca şi cum echipa ar fi în viaţa doar menţinutã de aparate, iar doctorul dã un verdict nimicitor: doar o minune o mai poate salva.

Nu vreau şi nici nu pot sã concep faptul cã Bacãul poate pierde echipa de fotbal. Sunt conştientã cã pentru a putea fi menţinutã în viaţã echipa costã mult: bani, orgolii, interese. Sunt conştientã cã sunt alte lucruri mai importante de fãcut în acest oraş, decît resuscitarea echipei de fotbal, dar iar nu vreau sã concep cã o putem pierde.

De ce s-a ajuns aici?

De fapt, FCM Bacãu pare a suferi de o boalã numitã cancer, care te doboarã încetul cu încetul.

Se pare cã primele simptome au fost atunci cînd au fost distruse bazele sportive (nu punem la socotealã retrogradarea, au mai retrogradat şi altele), a urmat apoi agravarea ei prin renunţarea la echipa satelit, iar acum am ajuns parcã sã vorbim de ultima fazã.

Aş vrea sã mã întorc în trecut, aş vrea sã mai dau portarului “zece mii” sã mã lase sã intru pe stadion, aş vrea sã mai fiu acel copil care privea printre gãurile gardului terenului Ştiinţa (cel de lîngã Stadion), aş vrea sã mai revãd meciul FCM Bacãu – FC Braşov 4-0 şi apoi sã mã duc la spital cu degetele îngheţate. Mi-e dor de valurile din tribunã, îmi amintesc cu drag de golul lui Cursaru din meciul cu Dinamo, şi în acelaşi timp simt hainele ude, care au rãmas de la meciul de pe 2 iunie 2006, FCM Bacãu-FC Vaslui,0-2, cînd practic soarta “galben-albaştrilor” a fost pecetluitã. Nu ştiu cîţi dintre voi îşi mai amintesc acel meci, dar eu îl trãiesc şi acum. De fapt, nu mulţi au aşteptat sã se opreascã ploaia şi reluarea partidei, care a avut loc la o orã, faţã de ora oficialã.

E tîrziu, nici nu mai ştiu ce sã spun, de fapt nici nu mai vreau sã scriu, dar vã rog…nu lãsaţi fotbalul sã moarã!

Nu vreau sã ajung sã scriu: Fotbalul a murit, a mai rãmas doar urã!

Sursa foto: www.mediafaxfoto.ro

Diana şi francezul de la Montpellier!

Nicio distanţã nu-i prea mare cu internetul ãsta! :))

Eheee, nu ştiu cît apreciazã unii aceste lucruri, dar pentru mine sunt importante, cã-s ale mele!

În aceastã searã cineva îmi spune “Bunã seara!” într-o altã limbã, în francezã mai exact!

Rãmîn puţin uimitã, dupã care îi rãspund la salut, ca mai apoi sã fiu uimitã şi mai tare!

Nu ne-am întîlnit cumva la meciul Constanţei?

Şi uite aşa Diana s-a blocat!

La meciul HCM Constanţa – Montpellier, de la Buzãu, am stat în spatele francezilor! Bineînteles, privirea îmi era aţintitã cãtre ei! La televizor pãreau ei mari, dar în realitate erau şi mai şi, drept pentru care mã uitam cu uimire. Poate vi s-a întîmplat şi vouã acest lucru, ce zic eu poate, mai mult ca sigur.

Şi în acest mod, privirea mea cu a jucãtorului respectiv “s-a ciocnit”! Dupã un time-out, dacã îmi amintesc eu bine! Bineînţeles, la pauzã, la încãlzire, eu cu ochii pe ei, cã deh, rareori poţi vedea o echipã ca Montpellier pe viu. Şi uite aşa am fost şi eu înregistratã în memoria vizualã a unora.

Acum sã vã spun cine a fost cel care m-a surprins, plãcut, în aceastã searã!

Florent Joli, un jucãtor foarte bun , dar şi foarte simpatic!

Pe lîngã lucruri neinteresante, l-am întrebat ce pãrere are despre echipa Constanţei, dacã tot e singura care a bãtut pe Montpellier pînã acum, în ultimul timp, şi despre şansele acesteia sã treacã de Veszprem!

"Constanţa e o echipã bunã, dar , sincer, nu cred cã poate sã treacã de MKB Vesprem!"

I-am adus aminte cã în meciul contra lor au reuşit “o minune”, de ce nu ar mai fi şi cu Veszprem!?

Rãspunsul a venit repede!

"Poate, de ce nu?"

Nu vã mai “plictisesc” cu altele!

Mai pãstrez şi pentru mine! :))

Ia uite aici ce frumos aplaudam eu :) 00:57