Întotdeauna eşti bun când ajuţi, toatã lumea îţi zâmbeşte, dar pe la spate nu ezitã, de câte ori are ocazia, sã te lucreze.
Cã nu mai existã corectitudine în ţara noastrã şi în lumea întreagã nu-i ceva nou, dar când nesimţirea îi face galerie parcã e bãtaie de joc!
Renunţi la tine, renunţi la idealul tãu, renunţi la tot pentru cã pasiunea ta nu are margini, nu are preţ, nu poate fi mãsuratã. Pur şi simplu ea ţi-e partenerã de viaţã, trãieşti prin ea.
Te sacrifici pentru cã ai potenţial şi speri cã, poate, în viitor poţi face ceva bun şi pentru alţii, nu numai petru tine!
La nivelul ãsta eşti doar un punct de sprijin pentru cei care au fost ca tine, care nu ştiau încotro sã fugã. Bun! Dar pe tine cine te învaţã? Bunã gluma!
Când cineva vrea sã facã un bine, sa fie totul cât mai organizat(fãrã a cere ceva în schimb) nu eşti lãsat, pentru simplul motiv cã ţi se dã în cap şi te transformi într-un om bolnav.
Nu mai conteazã performanţa pentru cã primeazã interesul.
Am apreciat un om, pe care îl ştiam de când aveam eu 10 ani!( parcã atunci ţin eu minte cã l-am vãzut pentru prima oarã).
Eu am crescut şi, indirect, în anumite momente i-am fost sursã de inspiraţie. Chiar eram fericitã pentru cã astfel ştiam cã muncea mea, de copil, îmi este apreciatã de un om cãruia îi purtam un deosebit respect.
Copilul a devenit o persoanã puţin mai maturã şi a început sã vadã şi sã defineascã anumite lucruri. Am un gust amar, o imagine ruptã, trãiesc pe marginea prãpastiei. Pentru faptul cã am încredere în mine nu voi cãdea, imaginea o voi edita în photoshop, iar gustul mi-l voi îndulci cu miere!
Sãptãmâna asta e decisivã! Poate voi preda ştafeta!
Cã nu mai existã corectitudine în ţara noastrã şi în lumea întreagã nu-i ceva nou, dar când nesimţirea îi face galerie parcã e bãtaie de joc!
Renunţi la tine, renunţi la idealul tãu, renunţi la tot pentru cã pasiunea ta nu are margini, nu are preţ, nu poate fi mãsuratã. Pur şi simplu ea ţi-e partenerã de viaţã, trãieşti prin ea.
Te sacrifici pentru cã ai potenţial şi speri cã, poate, în viitor poţi face ceva bun şi pentru alţii, nu numai petru tine!
La nivelul ãsta eşti doar un punct de sprijin pentru cei care au fost ca tine, care nu ştiau încotro sã fugã. Bun! Dar pe tine cine te învaţã? Bunã gluma!
Când cineva vrea sã facã un bine, sa fie totul cât mai organizat(fãrã a cere ceva în schimb) nu eşti lãsat, pentru simplul motiv cã ţi se dã în cap şi te transformi într-un om bolnav.
Nu mai conteazã performanţa pentru cã primeazã interesul.
Am apreciat un om, pe care îl ştiam de când aveam eu 10 ani!( parcã atunci ţin eu minte cã l-am vãzut pentru prima oarã).
Eu am crescut şi, indirect, în anumite momente i-am fost sursã de inspiraţie. Chiar eram fericitã pentru cã astfel ştiam cã muncea mea, de copil, îmi este apreciatã de un om cãruia îi purtam un deosebit respect.
Copilul a devenit o persoanã puţin mai maturã şi a început sã vadã şi sã defineascã anumite lucruri. Am un gust amar, o imagine ruptã, trãiesc pe marginea prãpastiei. Pentru faptul cã am încredere în mine nu voi cãdea, imaginea o voi edita în photoshop, iar gustul mi-l voi îndulci cu miere!
Sãptãmâna asta e decisivã! Poate voi preda ştafeta!
No comments:
Post a Comment