Decembrie!

Nu am somn? De ce? Pur şi simplu! E decembrie, luna cînd dorm cel mai puţin şi iubesc cel mai mult!

În decembrie toată lumea e grăbită, toată lumea se gîndeşte la cadouri pentru cei dragi, chiar dacă pe Moş l-a afectat criza, dar deh…pînă şi o portocală e bine-venită dacă e dată din suflet.

Eu, în această lună, îmi aduc aminte de copilărie. Îmi aduc aminte cum pregăteam colindele, şi nu pe acelea cunoscute de toată lumea. Preferam să fiu diferită, ca şi în viaţa de zi cu zi. Nu mă gîndeam la merinde, nu conta ca mai aveam puţin şi degetele de la picioare îmi degerau sau ca purtam mănuşi degeaba. Simţeam sărbătorile şi voiam să transmit bucuria mea şi celor care mai erau copii doar cu sufletul!

Astăzi, constat, cu regret, că inima mea e mai tînără decît a unui copil de 13-14 ani, sau mai puţin. Părinţii se “îngrijesc” doar de partea materială, privîndu-şi odraslele de anumite chestii care le-ar face mai frumoasă copilăria.

Mai tîrziu, vor regreta, dar gata cu morala!

Fiecare cum îşi aşterne aşa doarme!!!