Caractere!

Când eşti gata sã spui cã în ziua de astãzi nimeni nu îţi mai este prieten/amic, cineva îţi aratã ca mai sunt şi mici excepţii.
Nu conteazã kilometrii atât timp cât respectul şi locul de “bunã ziua” a rãmas.
Acum ceva timp mi-am pus încredere în niste bãieţi pe care nu-i cunoşteam, pur şi simplu am simţit exact cum simte un câine omul bun!
Am intrat în contact cu ei.
Mai întâi intermediar a fost messengerul, dar, încetul cu încetul, am început sã-i cunosc personal, ”în iarbã”.
Au fost la fel de deschişi, de prietenoşi cu o „necunoscutã“ care s-a bãgat şi ea în seamã.
N-a trecut mult timp şi doi dintre ei au fãcut un gest ce a însemnat enorm pentru mine, pe care nu-l voi uita niciodatã şi ţin sã le mulţumesc.
Şi acum mã gândesc la acel lucru. Era o zi de duminicã, care puteau sã şi-o petreacã şi ei altfel şi nu sã se deplaseze la zeci de km pentru “o necunoscutã”.
Au mai existat şi alţii, pe care îi pãstrez într-un loc unde mulţi ar vrea sã ajungã, dar unul şi-a lãsat amprenta în viaţa mea şi nu o mai pot şterge(te iubesc, frãţioare).
Din pãcate o chestie, nedecisã de mine, i-a indepãrtat pe toţi, însã asta nu m-a împiedicat sã pastrez legãtura cu ei.
Azi am rãmas chiar impresionatã.
Pentru cã timpul nu mi-a permis (sesiune,antrenamente...stiţi voi) şi ei au fost ocupaţi, cam cu aceleaşi treburi nu prea am mai vorbit, dar ca niciodatã, cei pe care îi aveam la inimã m-au “deranjat” cu un buzz pe mess sau cu un simplu “ce mai faci?”. Cu unii am avut discuţii de 5 minute cu alţii de ore. Chiar îmi era dor de ei!;) Vã mulţumesc şi vã iubesc, baieti!