Ore de educaţie pentru spectatori!

Pentru prima oarã critic spectatorii şi publicul bãcãuan.

Da, da…poate cel mai frumos public din ţarã, dar astãzi, mã scuzaţi, au dat cu bîta-n baltã, asta ca sã nu mã exprim altfel.

Dupã ce şi-au încurajat favoriţii tot meciul cu atîta dãruirie, chiar am rãmas uimitã cu partea dreaptã a sãlii era tot timpul aproape în picioare, au cuvenit sã înceapã cu ale lor ţãrãnisme.

Au început a-l înjura pe Marius Bondar pentru cã a ratat la o anumitã fazã şi acest lucru se face doar pe stadioane, însã unii au confundat sportul. Înţeleg sã-ţi huidui adversarii pentru a-i intimida, uneori mai scapi şi înjurãturi cînd e nevoie, dar nu din alea grosolane.

Au început sã apostrofeze dupã ce Ghiţã a ratat aruncarea de la 7m. Dupã care au început sã-l ia la ţintã pe Vasile Stîngã, antrenorul celor de la Tg. Jiu şi selecţionerul naţionalei.

Domle, n-am nimic împotrivã, dar cuvintele au fost destul de urîte pentru cîteva ieşire necontrolate, asta pentru cã se consuma din cauza presiunii meciului.

Ai noştri au pierdut pentru cã n-au avut şansã, trebuie sã recunoaştem cã lipsa lui Ionuţ Rotaru s-a vãzut în centru, iar cã lotul Ştiinţei este unul destul de subţirel.

Acum sunt şi eu cîrcotaşã. Cînd un jucãtor joacã bine îi dãm cezaurului ce-i al lui, dar dupã pãrerea mea, ce-i drept nu sunt eu mare cunoscãtoare a handbalului, cred cã şi domnul antrenor cu pãr alb a fost pe alocuri depãşit.

De ce spun acest lucru? Am eu un fix legat de partida din aceastã searã.

Shota, un portar foarte bun, dupã pãrerea mea nu e într-o formã foarte bunã. În meciul cu Reşiţa a mai scos, deci sã zicem cã are acoperire, dar în meciul de astãzi a cam şomat, în afarã de mingile din minutul 51. El n-are nicio vinã, dar cum drecu, mã scuzaţi, sã nu-l bagi mãcar la o aruncare de la 7m, sau mãcar la o fazã pe Rãducu Tamaş. În plus, din cîte ţin eu minte, iar memoria nu m-a lãsat niciodatã, în meciurile pregãtitoare cu HCM Constanţa acesta a apãrat foarte bine. Şi ar mai fi multe, dar revin cu ce am început.

Dupã scurgerea celor şaizeci de minute dau sã mã duc la declaraţii, iar cei de la Digisport îl aşteptau pe Vasile Stîngã.

Deodatã un şoarec, de 17 ani, îşi permite sã-i arate degetul mijlociu! Îmi venea sã-mi pun gluga în cap de ruşine, iar lucrurile au degenerat. Corul spectatorilor contestatari s-a înmulţit şi înjurãturile au prins contur.

A mai lipsit sã-şi facã semnul sfintei cruci, bine cã se afla într-o salã de sport, în rest expresia feţei, dar şi cuvintele acestuia au tãiat..

M-am simţit penibil! Jucãtorii lui chiar şi-au fãcut treaba, s-au zbãtut şi nu au lãsat niciodatã garda jos. În faţa unei astfel de atitudine, jos pãlãria. Am vãzut o echipã de muncitori, care nu cerşeau eliminãri, care nu contestau şi care au cîştigat pentru cã în partida de astãzi au avut ceva în plus.

Bãieţilor de la Bacãu nu am ce sã le reproşez. Atît a fost sã fie, sã sperãm cã în alte meciuri se vor revanşa, de fapt sunt sigurã.

Închei cu un regret. Înainte sã plec de la salã am schimbat cîteva cuvinte cu Sabin Ignat, omul meu din apãrare. Nu mi-a dat veşti tocmai bune. Acesta va sta departe de semicerc în jur de şase luni! Cît urãsc accidentãrile!

Oricum, îi doresc din tot sufletul sã se facã bine şi sã revinã pe teren!

Spectatorilor le sugerez sã facã un duş rece, poate astfel nu o mai fac latã!