Simt ca şi cum echipa ar fi în viaţa doar menţinutã de aparate, iar doctorul dã un verdict nimicitor: doar o minune o mai poate salva.
Nu vreau şi nici nu pot sã concep faptul cã Bacãul poate pierde echipa de fotbal. Sunt conştientã cã pentru a putea fi menţinutã în viaţã echipa costã mult: bani, orgolii, interese. Sunt conştientã cã sunt alte lucruri mai importante de fãcut în acest oraş, decît resuscitarea echipei de fotbal, dar iar nu vreau sã concep cã o putem pierde.
De ce s-a ajuns aici?
De fapt, FCM Bacãu pare a suferi de o boalã numitã cancer, care te doboarã încetul cu încetul.
Se pare cã primele simptome au fost atunci cînd au fost distruse bazele sportive (nu punem la socotealã retrogradarea, au mai retrogradat şi altele), a urmat apoi agravarea ei prin renunţarea la echipa satelit, iar acum am ajuns parcã sã vorbim de ultima fazã.
Aş vrea sã mã întorc în trecut, aş vrea sã mai dau portarului “zece mii” sã mã lase sã intru pe stadion, aş vrea sã mai fiu acel copil care privea printre gãurile gardului terenului Ştiinţa (cel de lîngã Stadion), aş vrea sã mai revãd meciul FCM Bacãu – FC Braşov 4-0 şi apoi sã mã duc la spital cu degetele îngheţate. Mi
-e dor de valurile din tribunã, îmi amintesc cu drag de golul lui Cursaru din meciul cu Dinamo, şi în acelaşi timp simt hainele ude, care au rãmas de la meciul de pe 2 iunie 2006, FCM Bacãu-FC Vaslui,0-2, cînd practic soarta “galben-albaştrilor” a fost pecetluitã. Nu ştiu cîţi dintre voi îşi mai amintesc acel meci, dar eu îl trãiesc şi acum. De fapt, nu mulţi au aşteptat sã se opreascã ploaia şi reluarea partidei, care a avut loc la o orã, faţã de ora oficialã.
E tîrziu, nici nu mai ştiu ce sã spun, de fapt nici nu mai vreau sã scriu, dar vã rog…nu lãsaţi fotbalul sã moarã!
Nu vreau sã ajung sã scriu: Fotbalul a murit, a mai rãmas doar urã!
Sursa foto: www.mediafaxfoto.ro
No comments:
Post a Comment