Bowling cu masini

Acum 10 minute m-am dus pina la magazin sa cumpar paine. Astfel am asistat la o partida de bowling, dar cu masini sin u cu popice.
Cum se stie, intersectia de la Narcisa este foarte aglomerata in timpul anului in intervalul orar 16-18, dar mai ales in aceasta luna, cand oamenii se intorc acasa din strainatate.
Filmul actiunii

Un smecheras cu o masina frumoasa (acum e fara geamuri, iar fata arata naspa rau), un taximetrist, si-un ghinionist au vrut sa verifice cat e de rezistenta caroseria.
Lasand gluma la o parte iata reteta unui accident stupid: nenea smecheru si-a cumparat strada, taximetristul i-a raspuns ca si el plateste taxe si a intrat in plin, iar un ghinionist cu putina viteza le-a facut vant!
Pooooc si-a inceput scandalul!
Sa-mi bag, sa-mi scot ca abia am luat-o din service.
Un minut si politia ajunge la fata locului. Cat intocmea nenea cu sapca procese verbale, pe banda a doua alt POOOOOOC :D 3 masini una si una :D.
Capul a fost o doamna. I s-a oprit motorul unuia din fata ei, si-a franat brusc! Ceilalti doi berbeci care n-au respectat distanta au luat-o pe la spate!
Bufffff! Si iar injuraturi!
Pacat ca n-am avut nimic la mine pentru a surprinde momentul.
Oricum, am curaj sa bat pariu ca in 2 zile vor mai fi astfel de cazuri!

Proşti, dar mulţi

Am citit pe un blog drag mie cum nedreptatea, nesimţirea şi ipocrizia îşi construiesc un fel de casã pe spatele unor copii, unor oameni maturi, care, din întâmplare pentru unii, mai au şi studii superioare. Şi acum revin cu o întrebare: da cît tupeu pot avea unii, încît sã închidã gura multora.

De ce atîta înverşunare?

Pentru cã am trecut printr-o situaţie similarã, pentru cã munca, din timpul meu liber, cînd puteam lucra la alte proiecte, a fost în zadar. Nimeni nu a înţeles de ce am fãcutat atîtea, pentru a ma scoate tot pe mine ţap işpãşitor. Nu m-a interesat cã mai marii m-au fãcut” tupeistã (dacã a spune adevarul în faţã înseamã a fi tupeistã atunci merit o diplomã), pur şi simplu mi-am vãzut de treaba mea, fãcutã şi adaptatã la noile tehnologii, chiar dacã pentru unii reprezinta o “farfurie zburãtoare”.

Dar sã revin la ceea ce am început. Am colegi, arbitri, din zona Prahovei pe care îi pot numi şi prieteni. Pot spune acum cã îi invidiam cînd îmi vorbeau de cei care îi îndrumã, îi invidiam pentru cã le erau şi le sunt alãturi, se implicau şi se dãruiau acestei pasiuni. Domle, numai dacã iubeşti şi îţi place poţi ridica “ştafeta”. Îmi aduc aminte, cu bucurie, de petrecerea lor de sfîrşit de an, şi premierea, privesc admirativ la fotografiile de pe diferite bloguri, citesc şi mã amuz la diferite posturi ale lor, dar în acelaşi timp particip dezgustatã, de la kilometri buni-distanţã, la o înjunghiere mişeleşte.

Sunt de pãrere cã suflul tînãr poate aduce o schimbare, în bine, însã acolo, o muncã frumoasã, este luatã de “inundaţii”, fãrã a primi mãcar o explicaţiei, de ce nu s-a construit un dig pentru a preveni.

Vorbe codificate, însã pot spune cã sunt simple “cenzurãri” ale unor cuvinte de dulce.

Sunt tînãrã, sunt dezgustatã, însã am în mine o dozã de optimism, chiar daca proştii ocupã toate colţurile.

Prin urmare, dragi colegi din Prahova, continuaţi treaba pe care aţi început-o pentru cã nu funcţia e cea care vã dã autoritate pentru a întreprinde fapte mãreţe, ci puterea. Sunt sigurã cã puteţi învinge sistemul!

Si fac trimitere la nuvela “Alexandru Lãpusneanul”, unde în capitolul III erau nişte replici foarte isteţe

Moţoc: Să moară toţi! Eu sînt boier mare; ei sînt nişte proşti!

Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul.

Licenta notata cu 9.66! Restul de 0.34 sa-i stea in gat.

Astazi, am avut parte de o dezamagire. Una de 34 sutimi. Inca o data mi s-a dovedit ca femeile-s cele mai rele, iar cand se vad cu pixu-n mana se cred Dumnezeu.

Ieri mi-am sustinut licenta, am avut o tema la care am muncit cu drag, n-am avut nici cea mai mica emotie, pentru ca stiam foarte bine ce si cum. Am prezentat-o fara nicio foaie in fata, fara a ma uita pe slideuri, doar m-am uitat in ochii celor patru profesori si in a celor 5 colegi prezenti in sala.

Eram bucuroasa, pentru ca dupa trei ani de facultate, am reusit sa il vad zambind pe decanul facultatii, un om foarte introvertit.

In acesti trei ani, nu am facut doar facultate si atat. Am avut grija sa fac ceva util. Am fost reporter sportiv, care necesita oarecum timp, m-am dedicat si pasiunii mele, arbitrajul, precum mi-am tocit si hainele in amfiteatrele sau salile de curs ale Universitatii.

Astazi, la aflarea notei, am izbucnit in plans, cu toate ca nota nu e mica(9.66).

Stiu cum m-am prezentat si cum am prezentat, insa nu a fost suficient pentru un membru al comisiei.

Nu-s o persoana rea si nemultumita, dar ma rog, din suflet, ca aia 34 de sutimi sa-i stea in gat.

Terminat-am Marketingul cu o POEZIE-PARODIE

A fost odată ca-n poveşti

A fost precum ‘’o boală’’

Prin mândră nostră facultate

O mare nebuneală

La Marketing am fost studenţi

A fost o vreme bună

Şi ne stresam la management

Şi-n cap Kotler ne sună.

Şi eram ‘’ mulţi ‘’ studenţi la curs

Şi profii la catedră

Dar noi eram cu toţii duşi

Visând la o şuetă

La facultate nu mergeam

Iar profii-n van ne aşteptau

Prin parc sau baruri noi eram

Restanţele ne urmăreau

Cu paşi grăbiţi se-aproprie

‘’Iubita’ stresiune

Dorinţa de a promuova

Ne ţine-n tensiune

Doream cu toţii note mari

La 10 noi mereu speram

Dar când examenul venea

Un ‘’sfîntul 5’’ ne mulţumea.

La management şi IMM

Domn’ Turcu se-arată

El ne privea cu un surâs

Noi tremuram în bancă

Cobori în jos domn Epuran

Alunecând pe-o treaptă

Pătrunde-n sală şi în gând

Şi mintea ne-o îndreaptă

Din sfera noastră limitată

Noi i-am urmat chemarea

Europeni am devenit

Cu Danu îndrumătoarea

Statistică de vrem să ştim

Ce-i drept, e o ENIGMĂ

La seminarii să venim

Căci Harja ne explică

Iar domnişoara Mironescu

Viceprimar , se ştie(hmm hmmm) :

‘’ Stimaţi studenţi ! ‘’

Ia fiţi atenţi ,căci oare ce-o să fie ?

Strategic noi toţi încercam

Să vindem în viteză

Iar Domn’ Nichifor afirma :

‘’ Ar fi o ipoteză !’’

Cum să ajungem la ‘’ clienţi ‘’

Prihoanca ne învaţă

Spunându-ne să fim direcţi

În noua noastră viaţa

La băncî di o sî lucrăm

Di Sîmbotin ni-om aminti

Finanţîli şî şi mãi ştim

Sî faşim bani ne-or folosi

Să simulăm , să cercetăm

Ţimiraş ne-învaţă

Eşantioane chestionãm

Făcând studii de piaţă

Ciucescu şi Feraru

Managementul explică

Metodele predate

La seminar se-aplică

Iar Barin şi Duhalm

Degeaba se agită

De studiile de caz

Noi nu avem frică

Cu vorbăreaţă noastră Zaiţ

Noi încheiem acum :

‘’ Mai , aţi înţeles?

Sau v-am pierdut pe drum ?’’

Pasul la ofsaid

In ultima vreme ceva se misca in jurul meu, cu toate ca majoritatea timpului mi-o petrec in pat! Si nu pentru ca as vrea, dar trebuie! Tare greu e sa vezi cum altii "distrug" gazonul, iar tu esti doar un simplu platitor de bilet ce isi ocupa locul la Tribuna 0. Doua luni in regim de detentie, dar cu ce am gresit?...deh sa trecem peste, se mai intampla si lucruri frumoase...cum ar fi...
Tare as vrea sa completez in locul punctelor, da nu ajung...si nici tu, pentru ca "te-as prinde in ofsaid" :)

Mi-e dor de gaşca “nebunã!

Din pãcate o victorie nu aduce întotdeauna bucurie. Acest lucru l-am simţit astãzi la finalul partidei Ştiinţa Bacãu- Sporting Lisabona, 28-23.
Un gol ne-a mai lipsit pentru a merge mai departe, din pãcate nu a fost sã fie! De ce? Numai cel de sus ştie!
Cert este cã astãzi, la Bacãu, am vãzut o salã plinã, care ar fi sãrit în teren, doar, doar ar putea ajuta echipa!
Un public pentru care nu existã momentan cuvinte pentru a putea fi descris.
Gestul şi declaraţia antrenorului portughez a dat un exemplu de fair-play şi de cum ar trebui sã se comporte unul care stã pe bancã!
Din pãcate noi nu avem aşa ceva! Otto Hell e complet depãşit! Nu ştie sã-şi motiveze jucãtorii, ca sã nu mai vorbim de alte lucruri sfinte!Oare ştie cînd se cere Time-Out?
Pãcat cã cei ce sprijinã handbalul nu vãd acest lucru, nu vãd cã unii jucãtori sunt terminaţi psihic de acest individ!
Avem jucãtori tineri, cu potenţial, şi asta am vãzut cînd erau Bursuc şi Armanu antrenori. Acum îi vedem cum se pierd pentru cã unul zbiarã de pe bancã, dar nu constructiv!
Bãieţi, nu mai vreau sã vãd lacrimi în ochii voştri! Vreau sã vã vãd pe toţi undeva sus, pentru cã meritaţi!

Fost arbitru FIFA: Daniel Munteanu- “ochii lui spun multe”

Articol scris în 2007, nu mai ţin minte data exacta!

Ne-am calificat la EURO însa mergem singuri. Si cand spun singuri ma refer ca nu vom avea niciun reprezentant printre cavalerii fluierului.
Ar fi fost prea frumos sa avem tacamul complet, insa inca odata ne dezlipim de desert.
Pentru ca nu am fost cuminti si nu ne-am purtat cum se cadea, am fost pedepsiti.
Poate pedeapsa nu doare asa tare, dar lasa un gust amar.
Prezenta “butoanelor” nu a dat bine si nici nu va da.
Nu se pune problema de lipsa de valoare a “fluierasilor” din Romania, ci poate de lipsa de demnitate a unora.
Ne aducem aminte cu mandrie de finala Cupei Campionilor Europeni dintre Ajax-Amsterdam si Ac Milan din 1995 arbitrata de romanul Ion Craciunescu si nu numai acest arbitru, au mai fost si altii.
Din pacate unii s-au retras, fiind constransi de anumite circumstante.
Daniel Munteanu face parte din acea categorie de arbitri ce au profesat din pasiune pentru sport si in special pentru fotbal.
Din pacate, în august 1997, la varsta de 37 de ani a suferit un accident vascular ce a provocat o hemiplegie, fiind nevoit sa se retraga din activitate.
Nu a mai putut profesa ca arbitru, dar nimic nu l-a lasat sa stea departe de acest hobby al lui numit arbitraj.
A ales sa predea ceea ce stie si sa insufle putin din pasiunea sa, celor ce se avanta in aceasta hora.
In prezent el este instructor al Comisiei Judetene a Arbitrilor de Fotbal din Bacau, unde incerca sa modeleze viitorii fluierasi cum poate el mai bine.
Lectiile lui sunt facute cu suflet, parca parca ar vrea sa-si puna pe el echipamentul, sa-si ia fluierul, carnetelul,pixul si cartonasele si sa patrunda pe gazon.
Din prima banca, ii urmaresc fiecare miscare, gest, privire, expresie.
Legile 2 si 3, respectiv deciziile sunt temele pentru ziua de astazi, dar ies din hora.
Am uitat pasii, iar acum trebuie sa fac ceva sa recuperez.
Curiozitatea m-a facut sa uit pentru ce sunt in acea sala.
Oare ce se ascunde in mintea si sufletul domnului profesor?
Am incercat sa gasesc raspuns, insa o intrebare “dumneavoastra din prima banca ati inteles?ca prea va vad nedumerita…” ma readuce la starea mea initiala. Trebuia sa intru iar in hora. Dar tot cu gandul la intrebarile mele…poate intr-o zi voi avea curajul sa patrund mai adanc…sunt prea mica pentru un om atat de mare.
Pana atunci, noi, cei in care acesta deosebita persoana si-a pus toata increderea, ramane sa ne tocim hainele pe bancile scolii, invatand Legile Jocului, urmand ca din respect pentru omul Daniel Savin Munteanu sa aplicam cu demnitate cele invatate.
Poate, din randul nostru va mai exista cineva care sa poarte acel ecuson FIFA si sa fie mandru ca este roman. Insa cuvintele ce ar trebui sa constituie crezul nostru pana atunci ar trebui sa fie: demintate, munca si corectitudine, bazate pe alte porunci legate de morala si nu numai.
Lectia pentru ziua de astazi s-a cam terminat!
Aveti intrebari?
La fel ca si acei copilasi care la o anumita varsta pun intrebari incomode parintilor, in calitate de elev adresez si eu o intrebare retorica(avand in vedere ca multi cavaleri ai fluierului folosesc destul de des internetul):
“Pe voi de ce nu v-au ales?Nu v-ati facut temele?”

>>Daniel Munteanu
Activitatea in domeniul arbitrajului
(date preluate de pe site-ul administrat chiar de fostul arbitru www.danimunte.ro
1976 Arbitru categoria a -III-a
1978 Arbitru categoria a-II-a
1981 Arbitru categoria I
1986 Arbitru in lotul div. C
1991 Arbitru in lotul div. B
1993 Arbitru asistent in lotul div. A
1996 Arbitru asistent pe lista FIFA




02.12.1995 Poli Timisoara - Steaua Bucuresti



23.07.1996 Franta - Ungaria, Campionatul European U18 [cu G. Bikas (Grecia), A. Zammit (Malta), R. Temmink (Olanda)]

Tehnologia, arbitrajul şi vorbele unui înţelept!

Articol postat pe 28 Aprilie 2008 AICI

Scandal peste scandal, articol peste articol, acesta a început sã fie scenariul dinaintea unui meci din Liga I.

“Tudor este un stelist, un arbitru slab, un îngîmfat!” ,aceasta este cea mai recentã declaraţie apãrutã în presã, care aparţine unui conducãtor de fotbal!

Marian Iancu este cel care finanţeazã mândria Banatului şi cel cãruia îi aparţin aceste vorbe ofensatoare!

In zilele noastre am început sã-l numim “rãzboi psihologic”!

Un rãzboi ce ia amploare de la o etapã la alta, iar în urma lui lasând mult praf şi mizerie!

.

De ce am inclus tehnologia în titlu şi ce legãturã are ea cu arbitrajul?

.

La meciurile din liga a III-a sau a II-a asistenţa nu-i prea numeroasã, dar se întâmplã ca printre aceşti puţini spectatori sã existe persoane care şi-au lãsat amprenta în fotbalul sau arbitrajul romanesc, fãrã a fi ieşit prea mult în prim plan!

Ce-i drept tehnologia e de vinã. Pe timpul lor nu erau aparate digitale, de internet nici vorba, iar presa nu avea un rol foarte important, de fapt nici regimul politic de pe atunci nu permitea prea multe.

Însã aveau ceva foarte important, iar în ziua de astãzi lipseşte cu desãvârşire! Acei oameni simpli care iubeau sportul, respectiv fotbalul aveau respect!

Astãzi, purtam o discuţie cu un amic despre fotbal şi arbitri pe un ton mai ridicat când, deodatã, un om cu pãrul alb, care a auzit discuţia noastrã, se apropie şi ne întreabã sec “ce ştim noi despre fotbal”.

âl recunosc!

L-am vazut pe la diferite meciuri din liga a III-a, discutând cu oameni de seama lui, despre fotbal.

Ne oprim din “ceartã” şi ne uitãm, miraţi, la cel din faţa noastrã!

N-a trecut mult timp şi a început “morala”.

Eu cu al meu coleg ne certam pe seama arbitrajelor, lucru auzit şi de dânsul.

Am început sã spun cã, în zilele noastre, se aruncã mult prea mult în arbitri, iar jucãtorii gasesc un refugiu în greşelile cavalerilor fluierului, iar pe ale lor le uitã!

De aici începe şi tot circul.

Domnul respectiv m-a intrebat pe cine gãsesc eu vinovat de acest lucru!

Am evitat sã rãspund şi i-am întors întrebarea, parcã aşteptatã!

Mi-a rãspuns printr-o întrebare: “Dacã nu ar mai exista televizor şi transmisiuni ale meciurilor, ar fi scandaluri mai puţine?”

Neînţelegând unde bate, am ridicat din umeri!

A venit şi rãspunsul!

Chiar dacã totuşi are o vârsta, e la curent cu noile tehnologii!

“La televizor vedem de douã, trei ori reluãrile şi atunci spunem dacã a fost ofsaid sau nu , acum pe internet suntem invitaţi sã ne exprimãm opinia despre anumite faze, care, şi dupã ce le vedem de multe ori avem dubii.

Vãzând acestea,obişnuim sã punem foarte repede un verdict: hoţ!

Blaturi în arbitraj sau în fotbal sunt, dar hoţul neprins rãmâne negustor cinstit!

Sunt multe, dar nu sunteţi voi copţi pentru a le inţelege!

O zi bunã! V-a vorbit un fost arbitru!”

Miraţi, ne-am vãzut de drumul nostru!

Eu am înţeles, într-un final, vorbele lui!

Iancu, Becali, Borcea, Copos şi ce-i din breasla lor ar înţelege?

Un pas mic în acest fenomen destul de contestat!

Ieri, am aflat nota pe care am obţinut-o la examenul pentru promovarea în categoria I, la arbitri de fotbal.

Nu sunt foarte mulţumitã de aceasta(8.95) pentru cã neatenţia, superficialitatea şi graba şi-au fãcut şi de aceastã datã loc printre.

Important e cã am luat, vorba colegilor, şi cã acest lucru e doar un pas pe un drum foarte lung, plin de obstacole.

Felicitari, colegilor mei pentru notele pe care le-au obţinut şi le doresc tuturor mult success pe mai departe!

"Mic inventar!"

Am oficiat pînã acum ca arbitru asistent în peste 100 de meciuri (Juniori+Seniori) organizate de AJF Bacãu.

Chiar dacã nu se contabilizeazã adaug peste 20 meciuri amicale între echipe de Liga a II-a, Liga a III-a, şi Liga a IV-a, precum şi meciurile oficiate, ca central, la campionatele universitare (în jur de 30).

Cam atît am adunat în aceşti trei ani de arbitraj, pe lîngã colegii minunaţi pe care îi am, precum şi pe observatorii care încearcã sã ne “dãscãleascã” aşa cum ştiu ei mai bine!

http://dianamysport.blogspot.com/2009/11/noi-nu-suntem-normali-1.html

FCM Bacãu, menţinutã în viaţã de “aparate”!

Simt ca şi cum echipa ar fi în viaţa doar menţinutã de aparate, iar doctorul dã un verdict nimicitor: doar o minune o mai poate salva.

Nu vreau şi nici nu pot sã concep faptul cã Bacãul poate pierde echipa de fotbal. Sunt conştientã cã pentru a putea fi menţinutã în viaţã echipa costã mult: bani, orgolii, interese. Sunt conştientã cã sunt alte lucruri mai importante de fãcut în acest oraş, decît resuscitarea echipei de fotbal, dar iar nu vreau sã concep cã o putem pierde.

De ce s-a ajuns aici?

De fapt, FCM Bacãu pare a suferi de o boalã numitã cancer, care te doboarã încetul cu încetul.

Se pare cã primele simptome au fost atunci cînd au fost distruse bazele sportive (nu punem la socotealã retrogradarea, au mai retrogradat şi altele), a urmat apoi agravarea ei prin renunţarea la echipa satelit, iar acum am ajuns parcã sã vorbim de ultima fazã.

Aş vrea sã mã întorc în trecut, aş vrea sã mai dau portarului “zece mii” sã mã lase sã intru pe stadion, aş vrea sã mai fiu acel copil care privea printre gãurile gardului terenului Ştiinţa (cel de lîngã Stadion), aş vrea sã mai revãd meciul FCM Bacãu – FC Braşov 4-0 şi apoi sã mã duc la spital cu degetele îngheţate. Mi-e dor de valurile din tribunã, îmi amintesc cu drag de golul lui Cursaru din meciul cu Dinamo, şi în acelaşi timp simt hainele ude, care au rãmas de la meciul de pe 2 iunie 2006, FCM Bacãu-FC Vaslui,0-2, cînd practic soarta “galben-albaştrilor” a fost pecetluitã. Nu ştiu cîţi dintre voi îşi mai amintesc acel meci, dar eu îl trãiesc şi acum. De fapt, nu mulţi au aşteptat sã se opreascã ploaia şi reluarea partidei, care a avut loc la o orã, faţã de ora oficialã.

E tîrziu, nici nu mai ştiu ce sã spun, de fapt nici nu mai vreau sã scriu, dar vã rog…nu lãsaţi fotbalul sã moarã!

Nu vreau sã ajung sã scriu: Fotbalul a murit, a mai rãmas doar urã!

Sursa foto: www.mediafaxfoto.ro

Diana şi francezul de la Montpellier!

Nicio distanţã nu-i prea mare cu internetul ãsta! :))

Eheee, nu ştiu cît apreciazã unii aceste lucruri, dar pentru mine sunt importante, cã-s ale mele!

În aceastã searã cineva îmi spune “Bunã seara!” într-o altã limbã, în francezã mai exact!

Rãmîn puţin uimitã, dupã care îi rãspund la salut, ca mai apoi sã fiu uimitã şi mai tare!

Nu ne-am întîlnit cumva la meciul Constanţei?

Şi uite aşa Diana s-a blocat!

La meciul HCM Constanţa – Montpellier, de la Buzãu, am stat în spatele francezilor! Bineînteles, privirea îmi era aţintitã cãtre ei! La televizor pãreau ei mari, dar în realitate erau şi mai şi, drept pentru care mã uitam cu uimire. Poate vi s-a întîmplat şi vouã acest lucru, ce zic eu poate, mai mult ca sigur.

Şi în acest mod, privirea mea cu a jucãtorului respectiv “s-a ciocnit”! Dupã un time-out, dacã îmi amintesc eu bine! Bineînţeles, la pauzã, la încãlzire, eu cu ochii pe ei, cã deh, rareori poţi vedea o echipã ca Montpellier pe viu. Şi uite aşa am fost şi eu înregistratã în memoria vizualã a unora.

Acum sã vã spun cine a fost cel care m-a surprins, plãcut, în aceastã searã!

Florent Joli, un jucãtor foarte bun , dar şi foarte simpatic!

Pe lîngã lucruri neinteresante, l-am întrebat ce pãrere are despre echipa Constanţei, dacã tot e singura care a bãtut pe Montpellier pînã acum, în ultimul timp, şi despre şansele acesteia sã treacã de Veszprem!

"Constanţa e o echipã bunã, dar , sincer, nu cred cã poate sã treacã de MKB Vesprem!"

I-am adus aminte cã în meciul contra lor au reuşit “o minune”, de ce nu ar mai fi şi cu Veszprem!?

Rãspunsul a venit repede!

"Poate, de ce nu?"

Nu vã mai “plictisesc” cu altele!

Mai pãstrez şi pentru mine! :))

Ia uite aici ce frumos aplaudam eu :) 00:57

În aşteptarea meciului HCM Constanţa – PAOK Salonic!

Au mai rãmas cîteva ore pînã cînd îmi voi revedea bãieţii mei, 18 la numãr.

Sîmbãtã, HCM Constanţa va întîlni, la Buzãu, formaţia PAOK Salonic, într-un meci din grupele Champions League. Bineînţeles, nu pot lipsi nici de la acest eveniment sportiv, cu o încãrcãturã mai specialã.

Totul a început acum un an şi cinci zile, cînd cei de la Ştiinţa Bacãu s-au duelat cu grecii de la Salonic în Challenge Cup.

Numãrul 20 a fost mãrul discordiei, dar şi cel care a deschis uşa în larg. Am pãtruns în interiorul lor şi am gãsit o gaşcã foarte frumoasã, doi antrenori foarte prietenoşi, o familie.

Am rãmas prieteni şi am pãstrat legãtura, iar în varã au revenit în România, la învitaţia clubului Ştiinţa pentru a participa la Cupa Municipiului, la handbal masculin.

Ce s-a întîmplat în zilele din timpul turneului? Nu prea multe, dar au fost întîmplãri care mi-au rãmas în suflet.

Peste o zi îi voi revedea. Chiar mi-e dor de ei, şi, din spusele lor, le este dor de mine şi de Bacãu.

Abia aştept sã-i iau portarului meu drãgãlaş un interviu în românã, asta dupã ce i-am fost profesoarã. Din pãcate, mie mi-a fost imposibil sã învãţ limba greacã, chiar dacã şi-au dat silinţa sã mã înveţe.

Apropo, dãcã vã intereseazã campionatul grecesc de handball masculine, mã puteţi întreba. Sunt foarte la curent!

În altã ordine de idei, promit sã revin duminicã şi sã vã povestesc lucruri legate de întîlnirea de “gradul 0”, bineînţeles nu vor lipsi nici fotografiile!

Aşa, lãsînd setimentele la o parte, trebuie sã mã leg şi de partidã.

HCM Constanţa nu mai poate pierde calificarea în optimi, deci nu va juca sub presiune.

De partea cealaltã, Paok Salonic vine dupã o sãptãmînã de handbal plinã. Au jucat şi în Liga Campionilor cu Montpellier, dar şi în Cupa Greciei. Astãzi vor efectua un antrenament, dupã care se vor îmbarca într-un avion cu destinaţia România.

La partidã vor asista şi circa 50 de suporteri ai oaspeţilor. Din cîte se pare nu voi fi singura susţinãtoare.

Sper sã vãd un spectacol handbalistic, precum am vãzut şi în restul partidelor din Liga Campionilor!

Oricum sper sã fiu îndulcitã înainte de startul partidei cu mierea promisã(de fapt o datorie din meciul cu Montpellier) de Alex Csepreghi! Nu de alta, dar chiar am nevoie, m-a lãsat vocea!

Ore de educaţie pentru spectatori!

Pentru prima oarã critic spectatorii şi publicul bãcãuan.

Da, da…poate cel mai frumos public din ţarã, dar astãzi, mã scuzaţi, au dat cu bîta-n baltã, asta ca sã nu mã exprim altfel.

Dupã ce şi-au încurajat favoriţii tot meciul cu atîta dãruirie, chiar am rãmas uimitã cu partea dreaptã a sãlii era tot timpul aproape în picioare, au cuvenit sã înceapã cu ale lor ţãrãnisme.

Au început a-l înjura pe Marius Bondar pentru cã a ratat la o anumitã fazã şi acest lucru se face doar pe stadioane, însã unii au confundat sportul. Înţeleg sã-ţi huidui adversarii pentru a-i intimida, uneori mai scapi şi înjurãturi cînd e nevoie, dar nu din alea grosolane.

Au început sã apostrofeze dupã ce Ghiţã a ratat aruncarea de la 7m. Dupã care au început sã-l ia la ţintã pe Vasile Stîngã, antrenorul celor de la Tg. Jiu şi selecţionerul naţionalei.

Domle, n-am nimic împotrivã, dar cuvintele au fost destul de urîte pentru cîteva ieşire necontrolate, asta pentru cã se consuma din cauza presiunii meciului.

Ai noştri au pierdut pentru cã n-au avut şansã, trebuie sã recunoaştem cã lipsa lui Ionuţ Rotaru s-a vãzut în centru, iar cã lotul Ştiinţei este unul destul de subţirel.

Acum sunt şi eu cîrcotaşã. Cînd un jucãtor joacã bine îi dãm cezaurului ce-i al lui, dar dupã pãrerea mea, ce-i drept nu sunt eu mare cunoscãtoare a handbalului, cred cã şi domnul antrenor cu pãr alb a fost pe alocuri depãşit.

De ce spun acest lucru? Am eu un fix legat de partida din aceastã searã.

Shota, un portar foarte bun, dupã pãrerea mea nu e într-o formã foarte bunã. În meciul cu Reşiţa a mai scos, deci sã zicem cã are acoperire, dar în meciul de astãzi a cam şomat, în afarã de mingile din minutul 51. El n-are nicio vinã, dar cum drecu, mã scuzaţi, sã nu-l bagi mãcar la o aruncare de la 7m, sau mãcar la o fazã pe Rãducu Tamaş. În plus, din cîte ţin eu minte, iar memoria nu m-a lãsat niciodatã, în meciurile pregãtitoare cu HCM Constanţa acesta a apãrat foarte bine. Şi ar mai fi multe, dar revin cu ce am început.

Dupã scurgerea celor şaizeci de minute dau sã mã duc la declaraţii, iar cei de la Digisport îl aşteptau pe Vasile Stîngã.

Deodatã un şoarec, de 17 ani, îşi permite sã-i arate degetul mijlociu! Îmi venea sã-mi pun gluga în cap de ruşine, iar lucrurile au degenerat. Corul spectatorilor contestatari s-a înmulţit şi înjurãturile au prins contur.

A mai lipsit sã-şi facã semnul sfintei cruci, bine cã se afla într-o salã de sport, în rest expresia feţei, dar şi cuvintele acestuia au tãiat..

M-am simţit penibil! Jucãtorii lui chiar şi-au fãcut treaba, s-au zbãtut şi nu au lãsat niciodatã garda jos. În faţa unei astfel de atitudine, jos pãlãria. Am vãzut o echipã de muncitori, care nu cerşeau eliminãri, care nu contestau şi care au cîştigat pentru cã în partida de astãzi au avut ceva în plus.

Bãieţilor de la Bacãu nu am ce sã le reproşez. Atît a fost sã fie, sã sperãm cã în alte meciuri se vor revanşa, de fapt sunt sigurã.

Închei cu un regret. Înainte sã plec de la salã am schimbat cîteva cuvinte cu Sabin Ignat, omul meu din apãrare. Nu mi-a dat veşti tocmai bune. Acesta va sta departe de semicerc în jur de şase luni! Cît urãsc accidentãrile!

Oricum, îi doresc din tot sufletul sã se facã bine şi sã revinã pe teren!

Spectatorilor le sugerez sã facã un duş rece, poate astfel nu o mai fac latã!

Plîng…

Mi s-au întîmplat prea multe lucruri bune în aceastã sãptãmînã, ca sã fie bine pînã la capãt.

Lacrimile nu mai contenesc, cu toate cã în ultima jumãtate de orã inima îmi rîdea.

Fiecare în viaţa noastrã avem persoane care au contribuit la educaţia noastrã, la drumul pe care ni l-am ales, care ne-au iubit şi la care ne raportãm copilãria.

Eram în clasa a XII-a, înaintea tezei la chimie, cînd telefonul Marei(prietena mea cea mai bunã) a sunat! N-a vrut sã-mi spunã nimic, însã nu au fost nevoie de vorbe pentru cã am simţit. Cineva îsi aştepta trenul sã “plece” şi a plecat! Am ajuns la “garã” la timp pentru a-mi lua rãmas bun de la cea care mi-a cumpãrat prima minge de fotbal, cea care m-a învãţat sã scriu prima literã din alfabet, de la femeia care era foarte îndrãgitã de copii, nepoţi, de la doamna educatoare!

I-am promis cã o sã fie mîndrã de mine şi cã o sã fiu şi eu “o bunicã” mãcar la fel de bunã precum a fost ea!

Astã searã acelaşi telefon a sunat. Am crezut cã e pentru a mã felicita sau pentru a-mi spune lucruri frumoase pentru un lucru ce s-a petrecut în decursul acestor zile, chiar acestei seri! Din pãcãte, nu a fost aşa! Nu mai are puterea sã o facã pentru cã e în aşteptarea aceluiaşi “tren”, spre bunica!

… şi am rãmas şi fãrã lacrimi!

Hai la meci!

Duminicã, “studenţii” bãcãuani vor înfrunta, în deschiderea returului de campionat, elevii pregãtiţi de Aihan Omer!

Un lucru interesant este revenirea lui Adrian Petrea în oraşul natal în postura de adversar!

Fii alãturi de echipa bãcãuanã şi vino, duminicã, la Sala Sporturilor, cu începere de la ora 11:00!

Eveniment sportiv promovat de: www.bacausport.ro www.ionutbranzei.ro www.inimabacaului.ro www.kristofer93.com www.bacaulsportiv.com www.talentirosit.com www.beosblog.info www.edith.info www.s3bynews.com www.stiriro.com www.megabacau.blogspot.com